Editia din 1970 a Festivalului de muzica "Isle of Wight" a avut loc in perioada 26-30 August 1970 la Afton Down, aflat in partea de vest a insulei Wight. In fiecare zi a festivalului au avut loc intre 10 si 12 recitaluri, dintre participanti remarcandu-se: Supertramp, Chicago, Procol Harum, Cactus, Mungo Jerry, Joni Mitchell, Miles Davis, Ten Years After, Emerson Lake & Palmer, The Doors, The Who, Free, Donovan, Moody Blues, Jethro Tull, Jimi Hendrix, Joan Baez si Leonard Cohen. Audienta festivalului a fost de aproximativ 600-700.000 de spectatori, intrand la vremea respectiva in Cartea Recordurilor.

Tot festivalul a fost filmat de catre Murray Lerner, insa primul documentar a fost disponibil pe piata abia in 1997. Din 1997 si pana in prezent au mai fost lansate circa zece din recitalurile din timpul festivalului in format DVD. Cateva sunt disponibile si in format BluRay. Dintre acestea, merita mentionate: Jimi Hendrix - Blue Wild Angel, Leonard Cohen - Live at the Isle of Wight, The Who - Live at the Isle of Wight Festival, Jethro Tull - Nothing is Easy, The Moody Blues - Threshold of A Dream, Miles Davis - Miles Electric: A Different Kind of Blue, Emerson Lake & Palmer - The Birth of a Band, Free - Free Forever, Taste - What's Going On. Dintre recitalurile care au avut loc in cele cinci zile de festival, cel mai remarcabil a fost cel al lui Leonard Cohen. Acesta a avut loc in ultima zi a festivalului, dupa ora 2 dimineata, pe 31 August 1970, in fata a 600.000 de spectatori.

Editia din 1970 a Festivalului de muzica "Isle of Wight", a treia, a fost si ultima. Aceasta editie a ramas in istorie ca o combinatie intre Woodstock si Altamont, flower-power & violenta. La aceasta editie, organizatorii se asteptau la maxim 100-150.000 de spectatori platitori, insa au avut de infruntat 600-700.000 de spectatori, marea majoritate dorind sa asiste la festival fara sa plateasca vreun bilet de intrare. Dupa altercatii intre grupuri de fani violenti si fortele de ordine, organizatorii au cedat declarand festivalul “gratuit”. Totusi, avand in vedere numarul extrem de mare de spectatori, pe toata durata festivalului au fost probleme in public.

Leonard Cohen a urcat pe scena dupa un Jimi Hendrix aflat in mare forma, insa al carui recital nu a fost prea apreciat de un public obosit, plictisit si inca predispus la violenta dupa aproape cinci zile de muzica. Cohen, foarte calm si dezinvolt in urma consumului de Quaalude (sedativ cunoscut si sub numele de Methaqualone sau Mandrax), si-a inceput recitalul cu o rugaminte adresata publicului: “Pot sa va rog pe fiecare sa aprindeti un chibrit ca sa vad unde sunteti?” Cohen si-a hipnotizat publicul, ca un imblanzitor de animale salbatice, cu o prezenta sarmanta, ce parea imposibila intr-un spatiu atat de vast si neprimitor. Performanta istorica a lui Cohen este cea care a salvat la final festivalul de la dezastru. A fost publicata in versiune DVD si BluRay in 2009.