Ace of Base

publicat: 12/06/2011 15:03 | actualizat: 2020-08-3030/08/2020 22:07 | playlistascultă melodiile! »

autor:

Leonardo Rădoiu este proprietarul şi editorul sitului «Cutiuţa cu muzichii». Pasiunea pentru muzică l-a motivat să dezvolte acest site şi să acorde o parte din timpul său liber menţinerii lui din propriile sale resurse financiare. Mai multe puteţi afla în secţiunea Despre.

Ace of Base este o trupa suedeza infiintata in 1990 in orasul Gothenburg si formata din Jonas "Joker" Berggren, Malin "Linn" Berggren, Jenny Berggren si Ulf "Buddha" Ekberg. Cei trei frati Berggren incepusera sa cante impreuna inca din 1987, cand au format o trupa cu alti doi prieteni pentru un proiect scolar. Numele initial al proiectul a fost Kalinin Prospect, apoi CAD si Tech-Noir (1990), iar repertoriul lor muzical includea diverse cover-uri punk si new wave dupa cantecele unei formatii suedeze. Incepand cu 1990 stilul muzical al formatiei era mai degraba techno-house, inspirat de trupe ca Snap! si The KLF, dar abordau si genuri muzicale experimentale de electro si industrial. Spre sfarsitul anului 1990 in trupa ramasesera doar fratii Berggren, iar Jonas l-a cooptat in formatie pe Ulf, care la acea vreme facea repetitii cu o alta trupa in vecinatatea spatiului in care inregistrau ei. Cvartetul a inceput sa isi caute un nume pentru noua formula de echipa si in final au ales Ace of Base, un joc de cuvinte ce vroia sa spuna ca ei sunt maestrii studioului lor (ace in limba engleza), care nu era altceva decat subsolul (basement in engleza) unui service auto.

Trupa se zbatea inca in anonimat cantand in cluburile suedeze, in mare parte din cauza ca muzica tehno nu era una din preferatele publicului suedez. In 1991 au raspuns unui anunt publicitar publicat de John Ballard, un cantaret si producator suedez de origine scotiana, care era in cautare de tinere talente. Acesta i-a recomandat casei de discuri Telegram Records, unde au inregistrat un demo al melodiei Wheel of fortune, dar nu au reusit sa convinga. In 1992 au vandut demo-ul melodiei unei case de discuri independente daneze, Mega Records, in schimbul unei sume modice. Melodia a fost finalizata, remixata si lansata in Danemarca in luna mai a anului 1992, dar nu a reusit sa intre in topuri. In septembrie a fost filmat si un videoclip cu buget redus si, dupa doua incercari esuate, single-ul Wheel of fortune a reusit sa ajunga in topuri.

Succesul avea sa vina curand. Al doilea demo, compus de Jonas si Ulf a fost inregistrat cu titlul Mr. Ace, iar cei doi s-au inspirat din hit-ul din Top 20 Suedia al trupei Kayo, Another mother (1990) produs de Denniz Pop, un producator si compozitor suedez care lucra cu Dr. Alban si la acea vreme era sotul Jessicai Folker. Acesta a ascultat caseta demo cu Mr. Ace in casetofonul masinii sale. Din intamplare, caseta a ramas blocata in casetofon, fortandu-l pe acesta sa asculte demo-ul de mai multe ori, fapt ce l-a ajutat sa se hotarasca sa ii ajute pe Ace of Base sa produca single-ul. Denizz Pop a remixat melodia pe ritmuri dub-reggae si a intitulat-o All that she wants. Sunetul inventat de el va deveni semnatura specifica a formatiei pe albumul de debut Happy Nation. All that she wants a fost lansat in noiembrie 1992 si a devenit un hit instant nu numai in Danemarca ci in toata Europa, Australia, Africa de Nord si Asia. Mega Records a facut toate eforturile pentru a promova melodia si in Statele Unite dar de fiecare data au primit raspunsul ca trupa nu va avea succes in State. Totusi, Clive Davis, fondatorul casei de discuri Arista Records, si-a asumat riscul si pana la sfarsitul anului 1993 All that she wants reusea sa ajunga pe locul 2 in US Billboard Hot 100. Din pacate, Denniz Pop, cel care a contribuit major la succesul Ace of Base in primii ani, a decedat 5 ani mai tarziu (1998) din cauza unui cancer la stomac.

Albumul Happy Nation a fost lansat in 1993 si a ajuns curand pe primul loc in 14 tari de pe tot mapamondul (Franta, Israel, Argentina, Grecia, etc.). Pana la aceasta data este pe locul 3 in topul celor mai bine vandute albume de debut ale unei formatii, dupa Gun's N' Roses (Appetite for Destruction, 1987) si Linking Park (Hybrid Theory, 2000). In septembrie 1993 a fost lansata o a doua editie in Europa intitulata Happy Nation US Version, care a coincis cu lansarea in Statele Unite sub titlul The Sign si continea patru melodii noi: The Sign, Don't turn around (un remake al unui cantec de fata B interpretat in original de Tina Turner in 1986 si popularizat de Aswad in 1988 pe muzica reggae), Living in danger si Hear me calling. Albumul The Sign ramane albumul cu cel mai mare succes al trupei de pana acum. A primit mai multe Discuri de Platina si Aur in Europa, Statele Unite, Africa, Asia si Oceania, iar in 2010 a fost listat in Top 100 al celor mai bine vandute albume din toate timpurile publicat de Asociatia Americana a Industriei de Inregistrari (RIAA). Alte hituri muzicale ale acestui album au mai fost The Sign, Happy Nation, Waiting for magic, Don't turn around, Living in danger si Wheel of fortune. Remarcabil este faptul ca toate melodiile au cunoscut succesul in varianta originala si nu remixate. O alta semnatura a formatiei, pe linga stilul reggae-pop copiat de multe alte trupe, va fi si vocea lui Malin Berggren.

Daca stilul primului album a fost considerat de unii critici oarecum superficial si mult prea comercial, al doilea album, The Bridge (1995), a fost intr-o cheie total diferita mai ales datorita textelor. Succesul instantaneu ii bulversase pe membrii trupei si pretul nu a intarziat sa apara. Intre timp, in aprilie 1994, o fana de origine germana a patruns in casa familiei Berggren cu un cutit si a amenintat-o pe Jenny, nu inainte de a o rani pe doamna Berggren (mama). Ulterior, fata a declarat ca intentia ei a fost sa o atace pe Malin. Incidentul le-a afectat in mod deosebit pe surorile Berggren, in special pe Malin. Desi pe primul album vocea si imaginea Ace of Base fusese in mod clar Malin, incepand cu aceasta data Malin a devenit tot mai retrasa si mai putin prezenta pe scena, in timpul concertelor sau reprezentatiilor ea preferand sa se aseze in locurile cele mai intunecate ale scenei sau ascunsa in spatele unor decoruri, iar in videoclipuri fata ei sa fie estompata in mod ciudat. Decizia ei a fost explicata de Jonas ca o fobie de camera de luat vederi si nici pana astazi nu a fost rezolvat misterul acestei atitudini, ea aparand in public foarte rar, iar viata ei personala fiind o necunoscuta chiar si pentru paparazzi. Pe albumul The Bridge Jenny imparte rolul vocal cu Malin, dar devine aproape singura vocalista pe urmatoarele albume.

Cei patru nu au avut timp sa treaca cu bine peste intamplarea nefericita caci presiunea casei de discuri de a lansa cat mai curand un al doilea album i-a intors in studioul de inregistrari. Albumul The Bridge se axeaza pe sunete experimentale si contine mai mult balade, multe dintre melodii avand texte foarte personale, printre ele numarandu-se Never gonna say I'm sorry - compus de Jonas - si care face referire la copilaria sa, cand era batjocorit din cauza unui defect fizic la buza superioara, Strange Ways - compus de Malin - si Ravine - compus de Jenny, doua cantece care relateaza trauma personala a celor doua surori dupa atacul din 1994. Este singurul album al formatiei pe care toti cei patru membri si-au adus contributia in mod egal, atat pe partea vocala cat si cea de compozitie si productie. De pe acest album au fost lansate single-urile Beautiful life, Lucky love, Never gonna say I'm sorry siMy deja-vu, dar cel mai mare succes l-au cunoscut Beautiful life si Lucky love. Din punctul meu de vedere albumul The Bridge este cel mai bun material muzical al trupei Ace of Base in formula originala, in special datorita diversitatii sunetelor si a profunzimii versurilor. Albumul a primit mai multe Discuri de Platina dar s-a clasat modest in topul german si cel britanic, dar Arista decis ca nu este o oportunitate ca el sa fie lansat si in Statele Unite si au optat doar pentru promovarea single-ului Beautiful life, care a ajuns pana pe locul 15 in US Billboard Hot 100. In 1996 Ace of Base primeste premiul pentru Cea mai bine vanduta trupa scandinava la gala World Music Awards.

Pana la sfarsitul anului 1997 Ace of Base au disparut din atentia publicului. In septembrie 1997 este lansat al treilea album, Flowers, care a debutat cu un remake dance al hitului Bananarama - Cruel Summer (1983). Melodia a ajuns pana pe locul 10 in topul Billboard si pana pe locul 8 in UK Singles Chart si a fost premiat cu Discul de Aur. Cel mai mare succes l-a cunoscut insa melodia Like a flower care a fost unul din cele mai rulate single-uri ale anului 1998 la posturile de radio internationale chiar daca nu a reusit sa ajunga decat pana pe locul 5 in UK Singles Chart. Versiunea americana a single-ului Life is a flower a fost intitulata Wherever you're near me si a urcat doar pana pe locul 12 in Billboard Hot Dance si locul 76 in Billboard Hot 100. Alte single-uri lansate de pe acest album au mai fost Travel to Romantis, Everytime it rains, C'est la vie si Always have, always will. Flowers avea sa fie ultimul album de succes al Ace of Base cu peste 3 milioane de copii vandute (in comparatie cu The Bridge cu 5 milioane si The Sign cu 24 milioane).

Al patrulea album, intitulat Da Capo, a fost lansat in 2002 si a fost vandut in doar 500 de mii de copii. Pentru acest album au fost compuse aproape 150 de melodii insa doar 11 au fost alese pentru inregistrarile finale. De promovare s-au ocupat doi dintre membri, Jenny si Ulf, Jonas preferand sa ramana acasa cu cei doi copii ai sai, iar Malin a motivat ca nu li se poate alatura din cauza ca ii este frica de zborul cu avionul. Single-urile extrase pe pe Da capo au fost Unspeakable, Beautiful morning si The Juvenile care au reusit sa intre cu greu in cateva topuri europene (Germania, Elvetia, Austria). Melodia The Juvenle a fost compusa in 1995 si se intitula in originalThe Goldeneye, fiind inscrisa in concursul de propuneri pentru coloana sonora a filmului James Bond - Goldeneye (1995), Arista renuntand ulterior sa mai sustina propunerea.

Ace of Base s-au retras din activitate pana la sfarsitul anului 2004, cu toate acestea Jenny s-a implicat in diverse proiecte personale solo si o vreme a facut parte din trupa suedeza Arose. Ulf a devenit producatorul spectacolului tv Magician Impossible (2003) ce il avea ca protagonist pe Joe Labero, unul din cei mai mari prestidigitatori al lumii, si, in acelasi timp, a inceput sa militeze pentru diverse cauze umanitare, de la fundatii pentru cercetari in domeniul cancerului pana la cele de protejarea a copilului si a naturii. Intre 2003 si 2005 au fost lansate trei compilatii si best of-uri Ace of Base. In 2006 Ulf a decis regruparea formatiei, dar Linn nu a mai raspuns convocarii. Din 2007 Jonas, Jenny si Ulf au inceput sa performeze in concerte in cateva tari europene, interpretand hiturile consacrate, pana la sfarsitul anului 2009. Cel de-al cincilea album pregatit pentru lansare in 2009 nu a mai aparut din cauza ca nu au reusit sa incheie un contract cu casa de discuri. Jenny a inceput sa lucreze la albumul sau debut My Story (2010), in timp ce Ulf si Jonas au recrutat doua vocaliste, Clara Hagman si Julia Williamson, pentru continuarea proiectului Ace of Base.

In 2010, in noua formula, Ace of Base a revenit cu al cincilea si ultimul album de pana acum, intitulat The Golden Ratio. Albumul a primit critici pozitive dar a reusit sa intre doar in Top 100 din Germania unde s-a clasat doar pe locul 20. Linia muzicala a albumului se distanteaza de linia traditionala Ace of Base abordand mai mult genul europop. Primul single extras a fost All for you si a reusit sa urce doar pana pe locul 38 in topul german. Albumul a fost primit insa foarte bine de fanii Ace of Base chiar daca noile voci feminine nu se comparau nici pe departe cu vocile lui Linn si Jenny.

Pentru ca sunt un fan al formulei originale Ace of Base nu am inclus in lista de melodii si single-urile extrase pe de albumul The Golden Ratio. Chiar daca practic formatia nu mai exista fara participarea surorilor Berggren, Ace of Base ramane un reper de referinta in muzica europeana. Activitatea lor muzicala e impresionanta - ei au inregistrat mai multe sute de melodii in varianta demo ,care nu au fost lansate oficial niciodata, dar care au circulat printre fani pe albume bootleg sau in clipuri facute de utilizatori pe Youtube - iar influenta lor asupra trupelor dance ale anilor '90 este de netagaduit. Sa ne amintim doar de sutele hituri eurodance care au copiat cu succes reteta dub-reggae impusa de Ace of Base. Este de remarcat si modul in care trupa a evoluat de la stilul tehno-industrial catre un stil pop mai mult sau mai putin comercial, dar cu texte care au rezonat cu inimile multor adolescenti indragostiti. Din punctul meu de vedere Ace of Base este probabil cea mai cunoscuta trupa suedeza dupa ABBA, la egalitate sau la mica diferenta de Roxette, renumele lor fiind obtinut intr-un timp mult mai scurt dar cu un impact nemaiintalnit la nici o alta trupa europeana de pop din ultimii 20 de ani.

Enjoy!

Liste de melodii (1):

Index

Cauţi un artist sau un gen muzical anume? Îţi recomand să vizitezi pagina de index.

Întrebări

Cauţi o melodie mai veche sau mai nouă al cărui titlu sau artist nu îl cunoşti? Poţi să îmi laşi un mesaj în pagina de contact cu mai multe detalii despre melodie (voce feminină / masculină, frânturi de versuri, genul rock / hip-hop sau orice alt detaliu pe care ţi-l aminteşti) şi am să încerc să te ajut.

Titlu: Ace of Base - Ace of Base
Descriere: melodii din repertoriul formaţiei Ace of Base
Gen muzical: Pop
Conţine: 25 melodii
Timp total: 01:30:12
Bit rate: 64kbps
Creată la: 07/06/2011
Actualizată la: 13/10/2019

Comentarii

Dacă ai cont Facebook/Yahoo/AOL/Hotmail, poţi comenta folosind acest formular de comentarii: