Nici nu stiu cand si cum am ajuns la al cincisprezecelea volum de muzica franceza. Stiu insa ca muzica franceza m-a cucerit definitiv si cu fiecare editie pe care o pregatesc descopar noi si noi melodii frantuzesti pe care le stiam vag, dar care nu imi atrasesera atentia inainte de a capata aceasta afinitate pentru muzica franceza.

Si in editia din aceasta seara sunt cateva melodii ce merita remarcate. Prima dintre ele este Mon amie la rose scris de Cécile Caulier si Jacques Lacombe in 1964 si interpretat in original de Francoise Hardy. Melodia a devenit una din cele mai populare cantece ale lui Hardy, insa eu am ales o varianta moderna in interpretarea Natashei Atlas, o cantareata belgiana de origine marocana. Natasha este recunoscuta pentru muzica sa ce combina elemente din muzica araba cu cele din muzica vest-europeana, in special hip-hop. Ea foloseste pentru muzica sa termenul cha'abi moderne care inseamna muzica folclorica moderna, cha'abi fiind denumirea pentru muzica populara specifica tinuturilor din nordului Africii (Maroc, Algeria). Cha'abi-ul specific marocan este considerat similar genului raï din Algeria, despre care am vorbit cu cateva editii in urma. Versiunea Mon amie la rose a Natashei Atlas a fost produsa in 1999 de casa londoneza de inregistrari Trans-Global Underground (TGU), fondata de Tim Whelan (alias Alex Kasiek) si Hamilton Lee (alias Hamid Mantu), doi muzicieni specializati in mixarea muzicii vest-europene cu muzica orientala si muzica africana, un stil muzical cunoscut si sub denumirea de world fusion sau etno-tehno.

Il venait d'avoir dix-huit ans este unul din cele mai mari succese muzicale din discografia cantaretei franceze Dalida. Pe numele ei real Iolanda Cristina Gigliotti, Dalida s-a nascut in Egipt, insa parintii ei erau originari din Calabria, regiunea de sud a peninsulei italice. Si-a inceput cariera in 1950 ca model la o casa de moda din Cairo, iar in 1954 a participat la un concurs de frumusete reusind sa castige titlul de Miss Egipt. A fost remarcata imediat de un producator francez de film care a invitat-o sa se mute la Paris, Franta devenind tara in care isi va petrece aproape tot restul vietii. In 1954 incepe sa joace in diverse filme frantuzesti de serie B, in paralel insa sustinand si spectacole de varietati. Succesul cinematografic se lasa insa asteptat, asa ca in 1956 isi incepe cariera muzicala in Egipt. In cei 30 de ani de activitate muzicala Dalida a lansat peste 50 de albume de studio, concerte live si compilatii, ramand una din cele mai mari cantarete din istoria muzicala a Frantei. Din pacate, pe cat de spectaculoasa a parut viata ei de star, pe atat de nefericita a fost in realitate. A avut mai multe relatii care s-au terminat nefericit pentru ea. Prima lovitura a venit in ianuarie 1967 cand proaspatul ei sot, Luigi Tenco, care participa la festivalul de la San Remo s-a sinucis a doua zi in semn de protest fata de juriul festivalului, care nu a admis melodia sa in finala. Aceasta nu a fost insa singura nenorocire in anii ce au urmat, alti trei prieteni sau apropiati sinucigandu-se in mod tragic. In 1986 Dalida se va sinucide si ea, nemaisuportand sa isi traiasca viata, asa cum scria in biletul ei de adio. La doi ani de la moartea ei, un sondaj national desfasurat de cotidanul Le Monde a clasat-o pe locul al doilea, dupa Charles de Gaulle, in topul personalitatilor care au avut cel mai mare impact asupra societatii franceze. Melodia Il venait d'avoir dix-huit ans, scrisa de Pascal Auriat, Pascal Sevran si Serge Lebrail, a fost lansata la un an dupa hitul Paroles, paroles in duet cu Alain Delon si a devenit numarul 1 in topurile din noua tari. Publicul a fost impresionat de interpretarea ei, nestiind probabil ca melodia avea o rezonanta deosebita pentru ea, amintindu-i de tanarul Lucio (18 ani) cu care a ramas insarcinata in decembrie 1967, dar decizia ei de a avorta i-a provocat infertilitatea in urma operatiei.

Telephone a fost o trupa rock post-punk franceza fondata in 1976, care a activat pana in 1986, formata de Jean-Louis Aubert (voce, chitara), Louis Bertignac (chitara, voce), Corine Marienneau (bass, voce) si Richard Kolinka (tobe). Primul lor album a fost lansat in 1977 si pana la sfarsitul deceniului opt, trupa a devenit una din cele mai populare trupe franceze, fiind invitata sa cante in deschiderea concertelor The Rolling Stones. Melodia Ça (C'est vraiment toi) este extrasa de pe cel de-al patrulea album din discografia lor, Dure Limite, aparut in 1984 si, conform criticilor sitului Allmusic, acesta este etichetat cel mai bun album al trupei Telephone si unul din cele mai bune ale perioadei post-punk. Albumul a fost produs de Robert Alan "Bob" Ezrin, unul din cei mai de succes producatori, el fiind in spatele unor hituri ca School's out (Alice Cooper, 1972), Solsbury Hill (Peter Gabriel, 1977) sau Another brick in the wall (Pink Floyd, 1979).

Enjoy!