Anii de apogeu (1963-1966)

Miscarea ye-ye s-a manifestat nu numai prin muzica ci ea a fost sustinuta sau provocata si de tendintele modei timpului. In anii ‘60 Franta devenise nu numai centrul muzicii europene dar si centrul modei. In 1961 Andre Courreges, un designer de moda francez faimos isi deschidea propria casa de moda. Influentat de Era Spatiala (Space Age) acesta incepuse sa creeze vestimentatie in care abundau formele geometrice si in care folosea in mod ingenios partile din plastic si metal cu policlorura de vinil. Tot in Franta isi cladise succesul si designerul spaniol Cristobal Balenciaga care isi consolidase pozitia de renume prin crearea rochiei de nunta a Reginei Fabiola a Belgiei in 1960. Balenciaga folosea textile groase, brodate si care aveau o alura sculpturala. Yves Saint-Laurent populariza in creatiile sale de moda look-ul beatnik, atat pentru femei cat si pentru barbati si ducea la extrem conceptul de kinky boots creand cizmele inalte pina la coapsa. In 1967 Sonia Rykiel creeaza primele poor-boy sweater pe care incepe sa le vanda in magazinul de barbati al sotului ei. Cu toate acestea, puloverele vor prinde foarte repede la femei si vor deveni o piesa de vestimentatie specifica generatiei ye-ye.

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

In 1964 cizmele cu toc scurt din piele sau policlurora de vinil, asa-numitele go-go boots, faceau furori printre tinere. In 1966 Nancy Sinatra le aducea in atentie in melodia The boots are made for walking, facand din muzica ye-ye un mijloc bun de promovare a modei.

Cizmele go-go boots erau asemanatoare cizmelor kinky boots, insa acestea din urma erau asociate mai degraba jocurilor sexuale, fetisiste, unde erau purtate de femeile dominatrix, in timp ce primele aveau o adresabilitate comerciala.
In Marea Britanie Mary Quant soca lumea prin crearea fustei mini sau miniskirt, desi aceasta era pe piata de mai mult timp. Quant a fost insa prima care a dus la extrem lungimea sau mai degraba scurtimea acesteia. Numele fustei era denumit dupa marca de masina preferata a lui Mary Quant, Mini. Printre cei carora le este atribuita inventarea fustei mini se numara si John Bates, un designer britanic care se remarcase prin crearea costumului spy cat din latex (1965) al personajelor feminine din The Avengers, interpretate de Diana Rigg si Emma Peel.

O alta caracteristica a canteretelor ye-ye franceze era coafura, care se inscria, de altfel, in tendintele vremii. Parul era tuns in stilul bob scurt sau mediu, cu colturi ridicate si de regula blond. Spre deosebire de multe cantarete frantuzoaice care isi vopsisera parul blond pentru a fi in tendinte, cantaretele italience si britanice erau intr-un fel exceptie de la regula, italiencele preferand sa pastreze culoarea naturala a parului, iar britanicele sa se tunda de regula scurt, baieteste.

Artistele britanice, americane si italiene incepusera sa fie si ele atrase de Franta si lansau versiuni in limba franceza ale hiturilor lor sau incheiau contracte cu casele de discuri din Franta. Printre acestea se numarau Petula Clark, Sandie Shaw, Mary Hopkin, Lulu sau Dusty Springfield. Insa aceasta nu era singura limba in care se canta. Existau si versiuni in limba italiana sau germana ale cantecelor britanice si frantuzesti, asa cum existau si versiuni in limba franceza sau spaniola a hiturilor din Italia. Existau insa diferente intre stilul muzical abordat de melodiile ye-ye britanice, franceze, italiene sau spaniole. In timp ce muzica franceza ye-ye copia ritmurile muzicii britanice, versurile ei erau mai mult despre dragoste si despartire, in timp ce muzica britanica se referea la dans si distractie. Muzica italiana era mai lenta si mai nostalgica, mai lipsita de vigoarea muzicii ye-ye franceze, rareori iesind din acest tipar, Rita Pavone fiind in acest caz o exceptie. Muzica spaniola era si ea ceva mai lenta dar aborda in versurile ei atat dragostea cat si distractia. Totusi, desi melodiile cantaretilor ye-ye francezi erau in mare parte adaptari ale hiturilor limba engleza, muzica ye-ye franceza producea si cantece originale dar intr-o gama destul de larga de stiluri muzicale. De aceea muzica ye-ye nu se referea la stilul muzical abordat ci mai degraba la artistele care o interpretau, adolescente care aveau o prezenta scenica si un stil de viata si vestimentar specific generatiei ye-ye. Era o generatie aflata in conflict cu generatia parintilor lor, uneori radicala, care dorea sa functioneze in afara structuriilor rigide si conservatoare ale societatii, chiar daca acest lucru inseamna un trai fara un tel anume.

• 
• 
• 
• 
• 

Printre cantaretele generatiei ye-ye din Italia se numara: Gigliola Cinquetti, Caterina Casselli, Rita Pavone. In Spania: Li Morante - considerata prima cantareata ye-ye spaniola, Rocio Durcal, Conchita Velasco, Karina, Rosalia.

Muzica ye-ye isi gaseste incepand cu 1963 un corespondent in Marea Britanie prin curentul go go music (datorita dansului specific go go dancing, a carui denumire era tot de provenienta franceza), promovat in cadrul emisiunii tv muzicala Ready Steady Go! in cadrul careia apareau trupe si cantarete britanice dar si trupe americane in voga. Printre cantarelete britanice prezente in acest spectacol se regaseau Dusty Springfield, Lulu, Kiki Dee, Cilla Black, Helen Shapiro, Sandy Sarjeant sau Sandie Shaw.

In 1964 tot in Marea Britanie isi facea debutul si emisiunea Top of The Pops. In timp ce emisiunea Ready Steady Go! a durat doar 3 sezoane, Top of The Pops va reusi sa devina una din cele mai longevive emisiuni tv de muzica din Europa.

In 1964 incepea difuzarea in Statele Unite e emisiunii tv Shindig! care, in ciuda faptului ca a rezistat doar doua sezoane, a popularizat in Statele Unite artisti britanici din perioada Invaziei Britanice, inceputa in 1963 cand The Beatles facusera ravagii printre tinerii americani dupa ce postul de radio WWDC difuzase I want to hold your hand, prima piesa The Beatles transmisa pe calea undelor radio in Statele Unite.

In aceasta perioada apare si denumirea de go go girls pe modelul ye-ye girls, nu neaparat datorita cizmelor go go boots ci mai degraba stilului de dans go go dance ce folosea elemente de twist cu miscari energice chiar psihedelice. Ulterior denumirea de go go dancer va capata un inteles peiorativ (fiind transliterata de regula go-go dancer), fiind folosita pentru a denumi fetele care erau angajate in discotecile din anii ‘60 pentru a incalzi atmosfera. Ele purtau fuste mini si o tinuta sumara si dansau cu miscari lascive si provocatoare pe mesele din localurile de strip-tease.

In 1965 Georgie Fame lanseaza alaturi de trupa sa de acompaniament The Blue Flames, o versiune rock a melodiei Yeh Yeh care data in original din 1963. Melodia va avea un succes enorm fiind singura melodie care va reusi sa ii detroneze pentru o scurta perioada de timp pe cei de la Beatles in topul britanic. Yeh Yeh era transliterarea in limba engleza a termenului ye-ye si este de regula intalnit sub aceasta forma in articolele de presa britanice. Asa apare si pe albumul lansat de Francoise Hardy in 1966 cu titlul The Yeh Yeh Girls from Paris.

Perioada 1965-1966 va fi cea mai prolifica perioada a muzicii ye-ye. Peste noapte apareau cantarete ce lansau fie doar o singura melodie de succes sau un singur album si foarte putine dintre ele reuseau sa se pastreze in atentia publicului. Printre cantaretele franceze consacrate ale genului se numarau Sylvie Vartan, Francoise Hardy, France Gall sau Sheila. Din pacate, multe dintre celelalte cantarete mai putin importante sau mai putin marketate au fost trecute in uitare si multe inregistrari din acea perioada se gasesc doar in colectiile personale ale celor pasionati de acest gen.

In ciuda faptului ca unii considerau si poate inca mai considera muzica ye-ye lipsita de valoare culturala, o muzica nascuta din subcultura hippie si influentata de principiile asa-zis decadente ale emanciparii si revolutiei sexuale, muzica ye-ye a avut cateva reusite notabile ce merita mentionate. In 1964, Gigliola Cinquetti reusea sa castige cu melodia Non ho l’eta primul loc in concursul Eurovision, primul loc 1 dupa 8 ani de participari ale Italiei in concurs, in care cele mai bune rezultate fusesera doar 2 clasari pe locul 3. In 1965, tot in concursul Eurovision France Gall participa in numele Luxemburgului si castiga locul 1 cu melodia Poupée de cire, poupée de son compusa de Serge Gainsbourg.

In 27 februarie1964 melodia Anyone who had a heart interpretata de cantareata Cilla Black, o vedeta a muzicii go go britanice, ajunge pe primul loc in topul britanic UK Singles Chart. Desi melodia fusese cantata pentru prima data in 1963 de Donne Warwick si fusese deja un hit in Statele Unite, versiunea Cillei Black este cea mai cunoscuta in ziua de azi. Un studiu din 2010 al postului BBC Radio 2 a aratat ca Cilla Black a fost cantareata cea mai de succes in Marea Britanie in anii ‘60, desi ea a ramas aproape necunoscuta in rest, iar single-ul Anyone who had a heart cantat de ea este cel mai bine vandut single al unei cantarete in Marea Britanie in ultimii 50 de ani.

In 1966 suprematia femeilor era concretizata si de recordul formatiei The Supremes (un nume predestinat, nu?) care ajungea pe 22 octombrie pe primul loc in topul Billboard 200 cu albumul A’ Go Go, acesta fiind primul album al unei formatii feminine care ocupa prima pozitie in cei 8 ani de istorie ai topului american. Al doilea extras pe single de pe acest album, You can’t hurry love, va ajunge si el pe prima pozitie in topul Billboard Hot 100. In 1988 The Supremes este inclusa in Rock and Roll Hall of Fame, iar versiunea originala a melodiei You can’t hurry love din 1966 va fi selectionata de criticii si istoricii Muzeului Rock and Roll Fame pentru colectia muzicala permanenta 500 Songs The Shaped Rock and Roll.

Jumatatea anilor ‘60 aducea o noua victorie in lupta femeilor pentru emancipare, cand Curtea Suprema a Statelor Unite darama prin decizia din cazul Griswold vs. Connecticut (1965) ultima bariera statea in calea utilizarii contraceptivelor in cuplurile casatorite prin reinterpretarea celui de-al noualea amendament al constitutiei americane, consecinta acestui proces fiind dreptul femeilor casatorite de a fi libere sa apeleze la contraceptie si libere sa isi planifice viata sexuala.