Doo-wop este un stl muzical apartinand genului rhythm & blues in care armoniile vocale pe mai multe voci sunt elementul principal, iar instrumentatia este putin utilizata sau chiar absenta. Structura muzicala a unei melodii doo-wop include de regula un solist vocal tenor acompaniat in fundal de un trio sau un cvartet de vocalisti. Versurile melodiilor erau in mare parte despre dragoste, interpretate de solistul principal, iar refrenul era o chemare melodramatica catre iubit sau iubita. Titlul acestui stil doo-wop provine din sunetul pe care acesti vocalisti de acompaniament il foloseau deseori. De altfel armoniile vocale cantate in silabe fara sens sunt specifice acestui stil muzical.

Inceputurile muzicii doo-wop sunt anii '30-'40 ai secolului trecut, el fiind foarte popular printre tinerii afro-americani de culoare care nu isi permiteau sa cumpere instrumente muzicale pentru a canta. Pionierii acestui stil muzical sunt considerati The Mills Brothers, un cvartet vocal american de muzica jazz care au inceput ca un asa-zis cvartet de frizerie (barbershop quartet) titulatura data grupurilor de 4 vocalisti care cantau acapella, in care unul dintre ei erau solistul principal, acompaniat de un tenor, un bass si un bariton. The Mills Brothers au combinat muzica jazz cu muzica pop traditionala intr-un mod original: ei erau acompaniati doar de o chitara, in schimb fiecare dintre ei se specializase in imitarea unui instrument muzical: doua trompete, un trombon si o tuba. Acest lucru ii facea sa sune ca si cand ar fi fost o trupa de muzica hot-jazz, un subgen al jazz-ului in care sunt utilizate aceste instrumente, dar accentul lor era pe interpretarea scat, in care sunt folosite multe improvizatii sonore vocale si onomatopee. O influenta si mai mare in muzica doo-wop a avut grupul vocal The Ink Spots in anii '30-'40 care au combinat muzica rhythm & blues cu muzica rock 'n' roll si doo-wop. De altfel, multe dintre melodiile doo-wop de succes din anii '50 se deosebesc cu greu de muzica rhythm & blues sau muzica rock 'n' roll pentru ca ulterior a inceput sa fie folosita si instrumentatia specifica acestor genuri.

Cu toate acestea, termenul "doo-wop" care denumea acest stil muzical ca atare nu a aparut decat in 1961 cand este utilizat in cotidianul The Chicago Defender pentru a caracteriza melodia Blue moon a grupului The Marcels. Unii i-au atribuit originea acestui termen dj-ului radio Gus Gossert, dar acesta a negat ca ar fi autorul lui, spunand ca el era deja folosit la acea data in California pentru a denumi acest stil.

Expresia "doo-wop" este remarcata pentru prima in melodia Just a-sittin' and a-rockin din 1945 a grupului american vocal The Delta Rhythm Boys, si apoi in 1953 in melodia Good lovin' a The Clovers si 1954 in Never interpretata de Carlyle Dundee & the Dundees. Cu toate ca melodiile doo-wop au inceput sa fie prezente in topurile rhythm & blues incepand cu anul 1951, primul hit muzical doo-wop este considerat When you dance al grupului The Turbans din anul 1955.

Stilul doo-wop a devenit foarte popular in anii '50 si pana la mijlocul anilor '60. Desi originile doo-wop se regasesc in muzica afro-americanilor si cvartetele masculine erau foarte populare, existau nu numai trio-uri sau cvartete ale cantaretilor de culoare ci si formate din barbati albi, dar si trio-uri sau cvartete feminine atat de culoare cat si feminine albe. Cele mai populare grupuri din acei ani erau The Platters, The Penguins, The Flamingos, Dion and the Belmonts sau The Chordettes.

Compozitorii de muzica doo-wop au combinat elemente din orchestratiile populare in anii '30 si '40 cu mici variatiuni, dar cea mai cunoscuta este progresia armonica I–vi–IV–V derivata din progresia I–vi–ii–V cunoscuta din hiturile anterioare ca Blue moon (1934) sau Heart and soul (1938). Aceasta progresie armonica a devenit atat de cunoscuta si influenta in muzica incat acum este cunoscuta sub denumirea de progresia anilor '50.

E interesant de remarcat ca muzica doo-wop a ajutat la popularizarea muzicii comunitatii de culoare americane in randul americanilor albi si chiar au existat situatii in care ea a adus impreuna negrii si albi in colaborari muzicale, asa cum a fost cazul duo-ului inter-rasial Ronald & Ruby, format din Ronald Gumm (barbat afro-american) si Beverly "Ruby" Ross (femeie alba) care au lansat in original melodia Lollipop, scrisa de Ross impreuna cu vecinul lui Gumm, Julius Dixon, in 1958. Ross a fost atunci sfatuita de mama ei sa isi aleaga pseudonimul "Ruby" pentru ca lumea sa nu afle adevarata ei identitate, dat fiind ca grupurile formate din albi si negri erau neobisnuite la acea vreme. De altfel, din aceasta cauza duo-ul nu a avut nici aparitii la televizor si nici parte de acoperire media.

Melodiile din lista de azi sunt versiunile originale ale unor melodii cunoscute acum in interpretarea unor formatii sau solisti renumiti, dar si in variante ce apartin altor genuri muzicale mai populare. O mentiune pentru melodia The lion spleeps tonight care este o melodie lansata in 1939 sub titlul Mbube in interpretarea cantaretului sud-african Solomon Popoli Linda si cantata in limba zulu. Melodia a fost preluata apoi in 1949 tot in limba zulu de catre formatia americana The Weavers sub titlul Wimoweh. In 1956 varianta lor a ajuns pana pe locul 6 in topul Billboard. In 1961 doi producatori de la casa de discuri RCA Records l-au angajat pe muzicianul si textierul american George David Weiss sa scrie versurile in limba engleza, iar noua varianta a fost interpretata de grupul vocal The Tokens a caror varianta a devenit de atunci cea mai cunoscuta. Linda a a primit doar 1000 de dolari ca drepturi intelectuale pentru melodia celor de la The Weavers, unde era creditat ca autor. Totusi, de abia in anul 2000 cand jurnalistul sud-african Rian Malan a adus in atentie povestea melodiei ce aparea in filmul lansat de Disney in 1994 The Lion King, atunci mostenitorii legali ai lui Linda au inceput demersurile pentru recuperarea drepturilor de autor ce erau estimate la 1,6 milioane de dolari. Desi melodia Mbube a intrat in domeniul public din 2012, drepturile melodiei The lion sleeps tonight inca sunt proprietare.

Enjoy!