Best of Italo-Dance (vol. 1-2)

publicat: 30 aprilie 2012 22:57 | 2943 vizualizări | playlistascultă melodiile! »

autor: Leonardo

Leonardo Rădoiu este proprietarul şi editorul sitului «Cutiuţa cu muzichii». Pasiunea pentru muzică l-a motivat să dezvolte acest site şi să acorde o parte din timpul său liber menţinerii lui din propriile sale resurse financiare. Mai multe puteţi afla în secţiunea Despre.

vezi

Muzica italo dance este un subgen al muzicii eurodance, care a aparut la mijlocul anilor '90 si a atins popularitatea maxima la inceputul anilor 2000. Ca si termenul italo disco, italo dance este folosit pentru a indica originea acestui gen muzical, care a fost initiat de producatorii si dj-ii italieni, insa cele doua genuri muzicale au origini diferite: in timp ce muzica italo disco este o combinatie intre disco si synthpop, muzica italo dance este o combinatie intre tehno si trance. Cu toate acestea, atat italo dance cat si italo disco folosesc ca instrumente sintetizatoare, sequencere, drum-machines si voci modificate cu ajutorul vocoderelor, insa italo dance este dominat de riff-uri de sintetizatoare si de un bass puternic cu sunet metalic cunoscut sub numele de tuba-bass.

Cel mai cunoscut reprezentant al italo dance este Gigi D'Agostino, unul din pionierii genului si in fapt cel care l-a impus in preferintele publicului. Cu toate ca muzica italo dance este considerata inventia lui, inceputurile italo dance-ului sunt legate de producatorul Gianfranco Bortolotti, un producator italian ce a pus bazele casei de discuri Media Records in 1987. In acelasi an Bortolotti infiinteaza trupa Capella si compune si produce cateva single-uri ce vor ajunge la inceputul anilor '90 hituri eurodance in toata Europa, printre care U Got 2 Let the Music, Move On Baby sau U & me. In 1988 infiinteaza trupa 49ers, pentru care va compune hiturile Touch Me si Don't You Love Me. In aceeasi perioada, unul din cei mai renumiti producatori si dj-i italieni, Maurizio Molella, va colabora cu Media Records pentru cateva remixuri ale pieselor celor de la 49ers. La inceputul anilor '90, Bortolotti aduce in atentia publicului o alta trupa dance, Clubhouse, pe care o infiintase in 1983, cu single-urile Deep in my heart si Light My Fire. Insa cel mai de succes artist care va colabora casa de discuri a lui Bortolotti ramane dj-ul italian Gigi D'Agostino.

Gigi D'Agostino si-a inceput cariera in 1992, dar debutul sau muzical va veni in 1994 cu albumul A journey into space. Muzica lui D'Agostino din perioada 1992-1997 este cunoscuta sub denumirea de Mediterranean Progressive, un subgen al muzicii trance progresive, un gen muzical cu sunete minimaliste ce imbina elemente din muzica latino si mediteraneeana, el fiind fara indoiala mult influentat de muzica italo-house a lui Bortolotti, datorita notelor dominante de pian specifice italo-house-ului. In 1998, D'Agostino incepe sa foloseasca voci in cantecele sale, iar ritmurile lor devin mai melodice, pastrand insa influente trance si tehno. Unele surse indica acest stil muzical drept un succesor al muzicii mediteraneene progresive, insa acest lucru este discutabil avand in vedere ca la dezvoltarea lui si-au adus contributia multi alti dj si producatori italieni de la inceputul anilor '90.

Printre acestia, cei mai importanti raman producatorii italieni Massimo Gabutti si Luciano Zucchet, fondatorii casei de discuri Bliss Corporation (cunoscuta si sub numele BlissCo). Succesul muzical pe care l-au obtinut cu artistii cu care au colaborat in ultimii 20 de ani a transformat compania lor in una din cele mai apreciate case de discuri, care a inceput ulterior sa ofere servicii complete de inregistrare, productie, distributie si promovare muzicala. Gabutti si Zucchet si-au inceput activitatea in 1992 cand au infiintat un studio de inregistrari si trupa dance Bliss Team formata din Gianfranco Randone, Roberto Molinaro si Domenico Capuano (din 1995). Cel mai cunoscut hit al lor ramane coverul dupa piesa People Have The Power a cantaretei americane Patti Smith din 1988. In 1998 Randone impreuna cu Jeffrey Jey, Gabry Ponte si Maurizio Lobina vor forma trupa Eiffel65, in timp ce Molinaro si Capuano vor deveni producatorii lor. De remarcat ca Molinaro, un dj cu foarte multa experienta in muzica dance din peninsula, si-a inceput cariera in 1990 ca dj de muzica tehno, un amanunt care are cu siguranta legatura cu dezvoltarea muzicii italo dance in urmatorii ani. Printre artistii care au colaborat cu BlissCo se numara si Gabry Ponte, Giorgio Prezioso, Da Blitz, Djs From Mars si The Coolbreezers.

Toti artistii enumerati mai sus vor constitui grupul in jurul caruia se va articula genul italo dance la mijlocul anilor '90. Pentru a intelege dezvoltarea acestui gen este insa necesar sa privim putin contextul in care el a aparut. Scaderea interesului pentru muzica italo disco la sfarsitul anilor '80 si popularitatea in crestere pe care o castiga eurodance-ul la inceputul anilor '90, au condus la o reinventare si o reorientare pe piata muzicala a producatorilor italieni. Astfel a aparut un nou gen muzical de dans, care a devenit foarte popular in Italia, astfel ca la inceput ea a fost numita commerciale dance sau mai simplu commerciale. Ca si in perioada italo-disco, melodiile aveau versuri in limba engleza si numele artistilor sau formatilor dance erau tot in engleza, dar spre sfarsitul anilor '90 tot mai multi artisti au inceput sa foloseasca titulaturi in limba italiana si sa cante numai in limba italiana, un aspect ce diferentiaza destul de mult italo dance de italo disco. Chiar daca unele din single-urile italo-dance au devenit hituri internationale, destul de putine raportate la volumul productiilor italo dance, aceasta trecere la limba italiana a fost influentata de succesul comercial major de pe piata muzicala italiana. De asemenea, trebuie remarcat ca multe din melodiile italo dance sunt reluari ale unor hituri din muzica italiana a anilor '70-'80.

Maximul de popularitate al muzicii italo dance a fost atins in perioada 1999-2002, cand de altfel au aparut hiturile lui D'Agostino, Eiffel65, Molella, Gabry Ponte si DJ Ross. La mijlocul anilor 2000 a inceput declinul, si acesta a fost cauzat de saturarea pietei cu melodii din ce in ce mai repetitive, dar intr-o masura si mai mare de pirateria muzicala in crestere (via internet) si in consecinta de profiturile din ce in ce mai mici ale caselor de discuri. Ca urmare, casele de discuri au inceput sa produca pentru artisti de muzica de nisa (minimal, electro-house, electro-clash), care sa le asigure o margine de profit mai mare.

Am lasat pentru finalul articolului o trupa italiana din perioada pre italo dance: este vorba de Pin-Occhio, formata din Nicolas Savino si Marco Biondi, care a avut doua hituri la inceputul anilor '90; primul, Pinocchio, este o versiune tehno a melodiei cu acelasi nume compusa de Fiorenzo Carpi pentru seria tv Aventurile lui Pinocchio din 1972 si al doilea Tutatutatutata, in care au folosit un sample din melodia Living on Video a formatiei canadiene Trans-X.

Enjoy!

Liste de melodii (2):

Referinţe:

Etichete:

Index

Cauţi un artist sau un gen muzical anume? Îţi recomand să vizitezi pagina de index.

Întrebări

Cauţi o melodie mai veche sau mai nouă al carui titlu sau artist nu îl cunoşti? Poţi să îmi laşi un mesaj în pagina de contact cu mai multe detalii despre melodie (voce feminină / masculină, frânturi de versuri, genul rock / hip-hop sau orice alt detaliu pe care ţi-l aminteşti) şi am să încerc să te ajut.

Titlu: Best of Italo-Dance vol. 1
Descriere: muzica italo-dance
Gen muzical: Italo-Dance
Conţine: 15 melodii
Timp total: 01:04:46
Bit rate: 64 kbps
Creată la: 15 martie 2012
Accesări: 2956
Titlu: Best of Italo-Dance vol. 2
Descriere: muzica italo-dance
Gen muzical: Italo-Dance
Conţine: 15 melodii
Timp total: 01:09:45
Bit rate: 64 kbps
Creată la: 15 martie 2012
Accesări: 781

Comentarii

Dacă ai cont Facebook/Yahoo/AOL/Hotmail, poţi comenta folosind acest formular de comentarii: