Salutare!

În ultima lună de primăvară, vin cu o nouă ediție muzicală care să ne încânte urechile și inimile. Și aceasta s-a așezat în jurul unei teme pe care aș numi-o Influențe, o să le observați când voi menționa, poate mai mult ca de obicei, diverse asemănări între voci și vremuri.

Deschidem ediția cu melodia Love it or leave it de Asaf Avidan, un cântăreț și compozitor cel puțin excentric, de origine israeliană, ce se apropie de genul indie și promite o experiență auditivă destul de inedită.

Urmează Broken belief de Bob Moses, un duo canadian de muzică electronică. Mi-a atras atenția când ascultam coloana sonoră a miniseriei "The Penguin" și m-a încântat vibe-ul pronunțat de Depeche Mode.

Ajungem la momentul muzical românesc cu o voce internațională: Eneli cu Lose my mind (noutate). Pe numele ei real Ileana-Maria Popescu, Eneli este o cântăreață și textieră română cu diverse colaborări la activ și prezență constantă în topurile europene muzicale. Mă atrage vocea ei ușor nostalgică, ceea ce se potrivește cu tematica majoritară a pieselor sale.

Mergem la surpriza lunii pentru mine. Am ales, ca și anul trecut, o melodie performată de unul dintre participanții la concursul muzical Eurovision ce va începe în data de 13 mai. În acest an este vorba de melodia Wasted love, interpretată de JJ, un contratenor cu înălțimi de soprană, născut și format în Viena, ce va reprezenta Austria.

Continuăm cu prolifica Lady Gaga, de pe al cărei ultim album Mayhem am extras cântecul LoveDrug. Cu un ritm adictiv, mă regăsesc fredonând "I've got a poem in my throat... LoveDrug..."

Ne întâlnim apoi cu un gen pe care-l frecventez rar, folk rock, dar britanicii de la Mumford & Sons mi-au atras atenția cu melodia Rushmere, plină de sensibilitate și viață, care dă de altfel și numele ultimului lor album lansat în luna martie a acestui an.

Ne delectăm în continuare cu Pedro Abrunhosa, un cântăreț, muzician și compozitor portughez, ce ne-a propus de curând urechilor un cântec minunat, Não te ausentes de mim (care în română s-ar traduce prin Nu mă părăsi). Format în muzică de jazz, acest artist cu un timbru răgușit încântător ce îmi aduce aminte cumva de Chris Rea afirmă că acest single face parte dintr-un album construit în baza conceptului poetic al limbajului, care de fapt este evident în atmosfera muzicală creată.

Și iată cum revin ciclic la anii `80 cu Sam Fender, ce pare a fi un urmaș veritabil al lui Bruce Springsteen, în melodia fabuloasă People watching, ce proiectează în mintea mea un film despre frumusețea și conexiunea umană.

O altă prezență nouă, sensibilă și melancolică, ce-mi amintește mult de Lana del Rey, este Suki Waterhouse în Dream woman.

Apoi ne oprim prin anii `70 pentru un strop de disco funk. Tame Impala ne ridică la dans cu Lost in yesterday. Ne mișcăm nostalgic pe ritm, cu ochii închiși.

La finalul acestei ediții, marcăm momentul oldie & goldie cu Billy Idol - Eyes without a face.

Stop, back, rewind!

Audiție plăcută!