Strange fruit este un cantec facut faimos de cantareata americana de jazz Billie Holiday care l-a inregistrat in 1939. In fapt, cantecul este un poem al scriitorului si compozitorului Abel Meeropol care l-a publicat pentru prima data in 1936 in revista New York Teacher si in anul urmator in revista marxista de larga circulatie The New Masses, de fiecare data sub pseudonimul Lewis Allan. La acea data Meeropol era invatator la o scoala evreiasca din Bronx, iar versurile poemului sau faceau referire la linsajul a doi oameni de culoare. Meeropol a marturist mai tarziu ca incidentul care l-a marcat si l-a determinat sa scrie acest poem a fost o fotografie de la executia afro-americanilor Thomas Shipp si Abram Smith din 1930 in Marion, Indiana.

Desi Meeropol a contactat mai multi compozitori pentru a pune pe muzica versurile poemului, niciunul nu a raspuns cererilor sale, in special din cauza consecintelor pe care le-ar fi riscat prin abordarea acestui subiect tabu in societatea americana a acelor vremuri. In final, Meeropol a transpus singur versurile pe muzica in 1938 si l-a interpretat alaturi de sotia sa si cantareata de culoare Laura Duncan (din corul sindicatului profesorilor) la o reuniune a cercurilor politice stangiste din Madison Square Garden. Barney Josephson, fondatorul clubului Cafe Society din Greenwich Village (New York City) si un personaj cu viziuni de stanga, a auzit cantecul si l-a prezentat cantaretei Billie Holiday. Clubul Cafe Society era primul club de noapte de integrare rasiala din New York, care era frecventat atat de albi cat si de negrii. Printre clientii clubului se numarau lideri politici, lideri sindicali, scriitori, cantareti de jazz, celebritati, studenti si activisti de stanga.

Holiday a interpretat pentru prima oara cantecul Strange fruit in 1939 la Cafe Society. Desi se temea de razbunare din cauza alegerii ei, ea a tinut sa interpreteze cantecul in memoria tatalui ei, fost soldat in primul razboi mondial, care fusese expus gazelor otravitoare si murise bolnav de pneumonie, dupa ce mai multe spitale segregationiste ii refuzasera tratamentul. Data fiind atmosfera pe care cantecul o degaja, Josephson a stabilit cateva reguli clare: Holiday avea sa incheie spectacolele muzicale cu acest cantec in fiecare seara, fara bisuri, servitorii trebuiau sa isi opreasca lucrul, iar luminile din club sa se stinga, cu exceptia unui singur spot care sa lumineze fata cantaretei.

Ulterior, Billie Holiday va contacta casa de discuri Columbia pentru a inregistra cantecul, dar va fi refuzata din cauza reactiilor pe care le vor fi starnit versurile, in special in orasele din sud. Ajutorul va veni de la prietenul ei Milt Gabler, fondatorul casei de discuri Commodore, care a fost impresionat pana la lacrimi de interpretarea acapella a cantecului. Pentru ca piesa era prea scurta, Gabler l-a rugat pe pianistul Sonny White sa faca o introducere improvizata, astfel ca Holiday incepe sa cante de abia la secunda 70.

Strange fruit a fost totusi o piesa foarte apreciata la vremea ei si in timp a devenit cel mai bine vandut single al lui Billie Holiday si una din piesele reprezentative in concertele ei. In 1939 Samuel Grafton de la The New York Post a comparat Strange fruit cu La Marseillaise, datorita referirilor ei la soarta celor napastuiti.

Cantecul a fost reluat in ultimii 70 de ani de mai multi artisti faimosi printre care Nina Simone, UB40, Tori Amos, Cocteau Twins, Siouxsie and the Banshees sau Diana Ross. In 2005, Bob Dylan a nominalizat Strange Fruit ca unul din cantecele care l-au influentat, in documentarul autobiografic No direction home regizat de Martin Scosese.

In 1978 versiunea lui Billie Holiday va fi inclusa in Grammy Hall of Fame si ulterior in lista Cantecele secolului intocmita de Industria de Inregistrari Americana si Fundatia Nationala a Artelor. In 1999 revista Time a numit Strange fruit cantecul secolului, in timp ce in 2002 Biblioteca Congresului American a onorat cantecul cu prezenta in lista celor 50 de inregistrari ce aveau sa fie adaugate in Registrul National de Inregistrari datorita importantei ei istorice si culturale.

In cartea Strange Fruit: Billie Holiday, Cafe Society, and an Early Cry for Civil Rights, David Margolick, un scriitor american ce a publicat mai multe articole si carti legate de criza desegregationista din anii '50 si '60, sustine ca rasismul – o piatra de temelie a americanismului timpuriu - a fost infruntat si, in ultima instanta, schimbat de un singur cantec: cantecul lui Billie Holiday - Strange fruit.

Billie Holiday - Strange fruit

• Southern trees bear strange fruit,
  Blood on the leaves,
  Blood at the root,
  Black bodies swinging in the southern breeze,
  Strange fruit hanging from the poplar trees.

  Pastoral scene of the gallant south,
  The bulging eyes and the twisted mouth,
  The scent of magnolia sweet and fresh,
  Then the sudden smell of burning flesh.

  Here is a fruit for the crows to pluck,
  For the rain to gather,
  For the wind to suck,
  For the sun to rot,
  For the tree to drop,
  Here is a strange and bitter crop.

Autori: Dwayne P. Wiggins / Maurice Pearl / Lewis Allan