Love Story este o drama romantica bazata pe nuvela scrisa de Erich Segal in 1970 si ecranizata in acelasi an. Filmul a fost regizat de Arthur Miller, iar coloana sonora a filmului este semnata de compozitorul francez Francis Lai.

Erich Segal (1937-2010) a fost un scriitor si scenarist american renumit in special datorita nuvelei Love Story, celalalt succes din portofoliul sau fiind filmul Yellow Submarine (1968) la care a contribuit ca scenarist colaborator. Initial el scrisese un scenariu despre un student la Harvard care se indragosteste de o colega de la colegiul Raddcliffe (la sfarsitul anilor '60 Raddcliffe incepuse un proces de echivalare a diplomelor de absolvire cu Harvard). Segal nu a reusit sa vanda scenariul, dar la sugestia unui agent literar l-a transformat intr-o nuvela care a devenit un best-seller.

Povestea ii are ca protagonisti pe Oliver "Ollie" Barrett (Ryan O’Neal), ce provine dintr-o familie bogata si reputata, si Jennifer "Jenny" Cavilleri (Ali MacGraw), o fata ce provine dintr-o familie de muncitori, orfana de mama. Jenny lucreaza la biblioteca colegiului pentru a-si putea plati cursurile de muzica. Este indragostita de muzica lui Bach, Beethoven si Mozart (a caror muzica se aude in multe din scenele filmului), dar care ii plac deopotriva si The Beatles. Filmul este povestit prin intermediul intoarcerilor in timp pe firul amintirilor lui Oliver, care se confrunta cu singuratatea pricinuita de disparitia tragica a lui Jenny.

Cu toate ca filmul a fost considerat la vremea lui siropos de multi critici de film, el a avut un mare succes la public, fiind premiat si cu 5 Golden Globes (Cea mai buna dramatizare, Cea mai buna regie, Cea mai buna actrita, Cel mai bun scenariu si Cea mai buna coloana sonora) si un premiu Oscar pentru Cea mai buna coloana sonora acordat lui Francis Lai. Love Story ramane in continuare una din cele mai romantice povesti de dragoste, fiind plasat pe locul 9 in top 100 al Celor mai frumoase filme de dragoste intocmit de Institutul American de Film. In privinta incasarilor, a fost cel mai bine vandut film din 1970, devenind la acea vreme cel de-al saselea cel mai bine vandut film din istoria cinematografiei americane.

Filmul a lansat si cateva citate ramase celebre, care au fost parafrazate si parodiate ulterior in sute de filme. Primul dintre ele este cel cu care debuteaza filmul: "What can you say about a twenty-five-year-old girl who died? That she was beautiful and brilliant. That she loved Mozart and Bach. The Beatles. And me." - rostit de Oliver in timp ce isi aminteste de Jenny. Al doilea, "Love means never having to say you're sorry", este cel care inchide cercul, fiind ultima replica a filmului, fiind rostit tot de Oliver atunci cand ii raspunde tatalui sau, care isi ofera condoleantele. Replicile si scenariul lui Segal au revitalizat in mare masura tiparul melodramelor lacrimogene care aveau ca tinta principala publicul feminin, asa numitele filme chick flick. Puterea mesajului din spatele povestii Love Story - care este la baza povestea Cenusaresei cu un final dramatic, lucru oarecum firesc tinand cont ca este adresat adultilor - a fost dovedita insa de numeroasele filme tribut sau alte imitatii cinematografice aparute din 1970 incoace. In mod ironic, tocmai misterul ce inconjoara moartea neasteptata a lui Jenny, a carei cauza nu este dezvaluita in film, a facut din film un succes. Filmul a avut si o continuare, Oliver's Story, ce reda viata lui Oliver dupa moartea lui Jenny. In ciuda motto-ul acestui film, "It takes someone very special to help you forget someone very special.", o replica ce se vroia sa ramana la fel de celebra, filmul a dezamagit, nu numai din cauza jocului actoricesc, dar si pentru ca nimic nu ar mai fi putut sa depaseasca in dramatism povestea lui Oliver si a lui Jenny.

Forta emotionala pe care o degaja insa filmul ar fi fost cu siguranta mult diminuata daca i-ar fi lipsit muzica lui Francis Lai. Lai debutase in 1966 in domeniul muzicii de film cu coloana sonora a filmului Un homme et une femme regizat de Claude Lelouch. Filmul a fost un succes international si i-a adus lui Lai nominalizarea la premiul Golden Globe pentru Cea mai buna coloana sonora de film. In 1969 a compus coloana sonora a filmului Le Passager de la Pluie, iar tema principala a acestuia, intitulata Rider on the Rain, a fost si ea un succes, fiind premiata in 1971 cu Discul de Aur.

Muzica din Love Story urmareste in mare masura filonul muzicii clasice de care era pasionata Jenny. Tema filmului este instrumentala si este era reluata in diverse variante de-a lungul intregii coloane sonore, revenind obsesiv. Nu am ascultat niciodata ca un meloman aceasta melodie, dar in timp ce ma documentam pentru acest post si citeam mai multe informatii despre muzica baroca si clasica, am realizat ca tema Love Story este o nocturna in stil romantic. In fapt, toate melodiile combina in mod magistral muzica renascentista, muzica baroca si muzica clasica cu muzica lounge si jazz vocal feminina, una din semnaturile muzicale ale lui Lai, pe care o gasim prima data pe coloana sonora din Un homme et une femme si ulterior pe Bilitis (1977). Probabil ca daca tema filmului ar fi fost compusa acum 300 de ani, muzica lui Lai nu ar fi fost cu nimic mai prejos decat cea a clasicilor. Cel mai remarcabil lucru este ca Lai foloseste in multe din melodii ca instrument principal clavecinul, sunetul acestuia creand pe alocuri o atmosfera melancolica si sumbra chiar mai apasatoare decat imaginile filmului.

In 1970 temei instrumentale a Love Story i-au fost adaugate versuri si lansata cu titlul (Where Do I begin?) Love Story in interpretarea a lui Tony Bennett. A fost reluata in ultimii 40 de ani in nenumarate versiuni de cantareti celebri, in nenumarate limbi internationale sau inclusa pe numeroase coloane sonore de film. Am inclus ca bonus in lista cu melodiile din coloana sonora a filmului si versiunea originala a lui Tony Bennett.

Enjoy!

P.S. Ii multumesc Anamariei pentru ajutorul pe care mi l-a acordat in privinta cunostintelor de muzica clasica.