Voi începe cu o poveste. Personală. Cu un personal. Şi cu amintiri din noiembrie 1987. Tocmai ce depusesem jurământul, la Cincu. Pe 25 octombrie, de Ziua Armatei. Nu intru în amănunte referitoare la perioada petrecută în Podişul Hârtibaciului. Le păstrez pentru o nuvelă-ceva. Cert este că în dimineaţa zilei de marţi, 17 noiembrie, odată venit ordinul de transfer către UM 01866 din Ploieşti. Era ca şi cum m-aş fi întors din Papua Noua Guinee la New York. Mai ţin minte şi că în duminica aceea, de 15 noiembrie, votasem pentru prima dată în viaţă. Amănuntul ăsta mi-a dispărut definitiv din memorie. Dar nu despre asta e vorba în paragraf. Ci despre faptul că am trecut, ca militar în termen, prin Braşov, cu personalul Făgăraş – Ploieşti, la doar două zile după revolta spontană a muncitorilor de la fabrica Steagul Roşu.

Evident, la 19 ani, fără mijloacele de informaţie de acum, n-am avut o percepţie prea detaliată a minutelor bune pe care trenul le-a petrecut în gara oraşului din Ţara Bârsei. Şi nici nu mi-au rămas amintiri deosebite legate de Braşov, la acea dată. Însă nu trebuie uitat acel strigăt de disperare, înăbuşit pentru moment. Mă uit acum şi văd asociaţii după asociaţii de revoluţionari. De eroi. Am participat şi la evenimentele de doi ani mai târziu. Însă niciodată nu mi-am spus că trebuie să profit de pe urma lor. Cât timp nu ai păţit nimic de natură a te împiedica să desfăşori o activitate normală, mi se pare aberant să beneficiezi de foloase materiale sau de altfel de înlesniri financiare, din partea statului, pentru simpla participare. În fine... Intru pe teren minat şi nu am aparatura de detecţie la mine.

Paradoxal, se scrie mult despre istoria recentă. Şi totuşi, aceasta este cel mai puţin redată obiectiv. Lucrurile sunt învăluite în tot felul de mistificări interesate, iar faptele reale sunt păstrate doar în amintirea celor care au participat la evenimentele respective.

Altfel, dezastrele aeriene nu lipseau. Zborul 295 al liniilor sud-africane se prăbuşea în Oceanul Indian, în urma unui incendiu la bord. S-a vehiculat ideea că aeronava Boeing 747, plecată din Taiwan cu destinaţia Johannesburg via Mauritius, ar fi transportat, pe lângă cei 140 de pasageri şi 19 membri ai echipajului, şi armament pentru regimul apartheid de la Pretoria. De aici, cauza incendiului.

Cursa 858 a liniilor aeriene sud-coreene, dintre Baghdad şi Seul, se dezintegra în zbor, după ce doi agenţi nord-coreeni plantaseră un dispozitiv explozibil, înainte de a coborî din aeronava Boeing 707, la Abu Dhabi, în zbor către Bangkok. Şi-au pierdut viaţa toate cele 115 persoane aflate la bord. Unul din cei doi terorişti, o femeie în vârstă de 25 de ani, a mărturisit în ianuarie 1988 că atacul fusese ordonat personal de actualul preşedinte al Coreei de Nord, Kim Jong Il, pe atunci fiul lui Kim Ir Sen. Scopul consta în destabilizarea guvernului sud-coreean, perturbarea alegerilor din aprilie şi a Jocurilor Olimpice programate în toamnă.

Evenimente ceva mai fericite pentru cuplurile Demi Moore – Bruce Willis şi Lisa Bonet – Lenny Kravitz. Se căsătoreau. George Harrison (“Cloud 9”) şi Paul McCartney (“All the Best”) lansau noi materiale discografice. Iar conducerea NBA anunţa lansarea a patru noi franşize: Charlotte Hornets (din 2001, mutată în New Orleans) şi Miami Heat în 1988, Minneapolis (Minnesota Timberwolves) şi Orlando Magic în 1989.

Ca muzici, am dorit să atrag atenţia asupra noului dublu LP lansat de Chris Isaak, despre care voi veni cât de curând cu amănunte, pe www.facebook.com/RadioGrafii. Aşa cum aştept cu nemăsurată nerăbdare apariţia noului album al celor doi The Black Keys, programată pentru prima decadă a lui decembrie. Cei care au urmărit serialul “Breaking Bad” se vor amuza privind acest promo. De-acolo se ajunge foarte uşor la primul single lansat de pe “El Camino” – ‘Lonely Boy’. Audiţie cu bine!

Click Play pentru a asculta emisiunea.

• play
• pause
• stop
• min volume
• max volume