Muzica alternativa este un termen generic pentru muzica underground produsa incepand cu anii '70, fie de casele de productie independente, fie de cantareti amatori care isi produceau si distribuiau singuri materialele. Cele mai multe dintre aceste productii aveau in comun un stil muzical neconventional si un set de idealuri individuale care se opuneau atat muzicii comerciale practicate de artistii populari dar si modei si tendintelor sociale.

La inceput, termenul de muzica alternativa cuprindea o gama larga de stiluri muzicale si genuri muzicale, de la punk, rock, pop pana la new wave, ska si dance, insa, in timp, termenul a devenit asociat cu muzica underground rock care s-a dezvoltat din punk rock (din punct de vedere muzical sau care adera la cultura punk) si s-a transformat in muzica rock alternativa. Este interesant de remarcat ca termenul nu este gresit utilizat, chiar daca muzica independenta din anii '80 si '90 a adoptat si elemente ale muzicii electronice, pop si dance, fiindca elementul ei fundamental era rock-ul.

Un alt termen folosit pentru muzica rock alternativa a fost muzica indie rock, indie referindu-se initial la muzica produsa de casele de discuri independente (companii mici si cu bugete de productie scazute) si ulterior la stilul muzical independent si tematica subiectelor abordate de cantareti. O vreme cei doi termeni au fost intersarjabili, pentru ca apoi termenul de indie rock sa devina sinonim cu muzica artistilor britanici, iar alternative rock cu muzica artistilor americani.

La jumatatea anilor '80, unele din formatiile de muzica rock alternativa ca Hüsker Dü, R.E.M. sau Jane's Addiction au semnat cu case de discuri mari si au influentat multi dintre cantaretii perioadei ce a urmat. Totusi, acum termenul de muzica alternativa rock era intr-o contradictie evidenta cu definitia acceptata pana atunci: daca muzica alternativa intrase in mainstream si devenise populara, atunci care mai era sensul definitiei ei? Pana atunci trupele de muzica alternativa cantau in cadru restrans, respingeau mainstream-ul si comercialul, produceau albume cu bugete mici si in numar de copii redus, iar publicitatea se facea din gura in gura. La inceputul anilor '90 muzica rock alternativa capata mai degraba un sens social (in contextul schimbarilor sociale, economice si geo-politice de la sfarsitul anilor '80) decat unul muzical, in special datorita trupei Nirvana, care lanseaza in 1991 albumul de muzica grunge Nevermind, un album al carui succes imprevizibil a facut din muzica rock alternativa un produs interesant pentru casele mari de discuri.

Anii '90 au fost fara indoiala anii de gloriei ai muzicii rock alternative si au deschis calea spre popularitate multor trupe underground. Din pacate, unele dintre ele nu au reusit sa gestioneze aceasta oportunitate de succes si au clacat, in timp ce altele au fost nevoite sa schimbe usor directia dupa caderea in dizgratie a muzicii grunge. A urmat o perioada post-grunge, cu un ton comercial acceptabil, un demers inevitabil avand in vedere ceea ce se intamplase la inceputul anilor '80 cu muzica punk.

In lista de melodii a acestui prim volum am ales in principal muzica din perioada grunge si post-grunge, rezistand tentatiei de a combina in aceasta lista subgenurile muzicii rock alternative. Am lasat pentru o alta cutiuta artistii de indie rock, britpop sau power pop. Melodiile pe care le-am ales sunt unele din favoritele mele si nu neaparat hiturile perioadei, dar selectia mea incearca sa sublinieze cateva din caracteristicile principale ale muzicii rock alternative, in care vedetele sunt chitara (electrica sau nu) si vocea cantaretului; de remarcat riff-urile si notele puternice de chitara, imbinarea rock-ului cu elemente de folk, blues si hip-hop si uneori proportiile epice pe care le ating problemele abordate in versurile cantecelor.

Enjoy!