Am pornit aceasta idee a «Cutiutei cu muzichii» cu 5 ani in urma cu scopul de a promova muzica prin intermediul unor postari care sa imbine melodii tematice cu rememorari despre evenimente din istorie, despre artisti sau pur si simplu despre oameni in general. Am ales sa scriu despre muzica mai veche, nu neaparat pentru ca sunt un nostalgic, ci pentru ca timpurile moderne ne fac sa uitam lucrurile bune pe care le-am trait pe pielea noastra, pe care le-am vazut cu ochii nostri si cu toate acestea le-am uitat, le-am pus undeva intr-un colt al mintii si le-am parasit acolo, probabil ca sa le pastram pentru anii senectutii, cind le vom scoate la lumina ca sa le povestim altora mai tineri. Eu vreau sa pastrez vie memoria acestor lucruri si cel mai simplu mod in care o pot face, atat cat o pot face, este prin muzica.

Cu ceva vreme in urma am inceput o serie de postari despre muzica romaneasca, mergand inapoi in timp spre anii '90. Din nefericire, datele pe care le am eu notate nu sunt indeajuns si a trebuit sa apelez la ajutorul motoarelor de cautare si a siturilor romanesti de specialitate. Daca pentru muzica internationala am la indemana Wikipedia, uneori IMDB, alteori Discogs si nu in ultimul rand siturile cluburilor de fani ale artistilor sau chiar paginile personale ale acestora, in cazul muzicienilor romani datele sunt din ce in ce mai putine, mai rare si mai confuze pe masura ce ne apropriem de anul 2000. Am o experienta de aproape 12 ani in media online si stiu sa caut informatia pe care o vreau, imi notez foarte des adresele web importante, care stiu ca ma vor ajuta in temele muzicale pe care vreau sa le abordez in viitor, asa ca nu se pune problema in aceasta privinta. Adevarul trist, dar adevarat, este ca artistii romani nu stiu sa se promoveze pe Internet, foarte multi dintre ei nu au pagini oficiale, cativa din cei care au le mentin actualizate, putini au detalii complete despre discografia proprie si mult mai putini sunt cei ale caror melodii mai vechi le poti cumpara sau audia din situl lor. In rest, nu te poti baza decat pe forumurile romanesti de discutii si pe siturile asa-zis specializate in informatii despre muzica romaneasca, multe dintre ele fiind cele care pun la dispozitie fisiere audio contra-cost prin sms.

Din cate am observat, situl romanesc care este cat de cat actualizat este bestmusic.ro, insa se vede ca nu au editori care sa mentina informatia la zi sau care sa introduca informatiile albumelor din anii '90, iar biografiile artistilor romani lipsesc aproape cu desavarsire. Apoi mai este situl muzicabuna.ro care incearca sa combine partea de download contra-cost cu informatii despre albume si biografii despre artisti. La partea cu biografiile sta ceva mai bine dar totusi dezastruos pentru un site care vrea sa vanda ceva. Oamenii au nevoie sa stie despre ce e vorba cu artistul care isi expune muzica pe site, iar aici este cu siguranta vina artistilor care isi pun la bataie melodiile online in format mp3. Poate ca nu isi pun la dispozitie biografia sau discografia, poate le comunica defectuos, poate nu exista nici interes din partea publisherului. Oricare din aceste motive ar fi, rezultatul este execrabil. Apoi mai sunt o gramada de situri si minisituri care copiaza informatii de pe cele doua situri pe care le-am mentionat, incat ajungi sa nu mai stii care de la care a copiat originalul. Si mai jenanta e situatia siturilor care sub pretextul contributiei utilizatorilor sai ofera versuri copiate si ele de pe alte situri si in care gasesti numeroase pagini cu continut fals doar pentru a fi indexate de motoarele de cautare ca sa primeze in cautari dupa un artist roman cunoscut sau in voga. Nu mai mentionez situl eOK.ro care se pare ca e deja fosilizat, informatiile din el fiind prezente acolo mai mult din greseala decat din intentie.

Concluzia mea este ca ceea ce se intampla cu muzica artistilor romani pe Internet este o gluma si din pacate o gluma tare proasta. Nu exista situri cu content original, care sa ofere intr-adevar informatii sigure despre melodiile romanesti mai vechi. Imi este teama ca nu voi putea sa gasesc nimic util pentru documentarea posturilor cu melodii din perioada anilor '90 si ma voi baza numai pe colectia proprie, pe propriile mele amintiri si pe propriile mele venituri ca sa pot cumpara melodiile romanesti din magazine. Artistii romani vor sa vanda albume digitalizate pe Internet probabil doar pentru ca asa e moda, iar siturile care "cred" ca contribuie la promovarea lor nu isi dau interesul si continua sa mearga pe burta pentru ca, nu-i asa, asa se face Internet in Romania. Cu oameni putini, cu crawlere care ruleaza zi si noapte ca sa mai fure de la cei care deja au apucat sa fure si ei de la altii si cu tehnici de black seo care genereaza pagini pline de spam total inutil.

Daca in Statele Unite si Marea Britanie exista inregistrari cu vanzari ale albumelor si clasamente inca din anii '50, care sunt publicate si raspublicate, alaturi de toata pletora de situri cu continut de buna calitate precum Discogs (care, apropo, este generat de utilizatori), CDUniverse si multe altele, Romania isi tine in intuneric ultimii 50 de ani de muzica. Probabil ca cea mai reprezentativa dovada pentru acest lucru este situl Festivalului Mamaia (care se apropie de venerabila varsta de 50 de ani) si care nu e numai iesit din uz, dar pe care nu poti gasi informatii despre castigatorii anului 2009, ce sa mai vorbim de editia din 1980! Si toate astea se intampla in timp ce utilizatorii romani sunt indemnati sa cumpere muzicala legal si sunt amenintati cu legea in caz ca pirateaza muzica, cand nici macar nu li se ofera acces la ceea ce ar vrea sa cumpere si nu sa pirateze. Cu alte cuvinte putem spune ca faptul ca utilizatorilor nu li se pune la dispozitie informatie si nu li se garanteaza accesul la informatie poate fi considerat o forma de cenzura media. Si nu, nu e vorba de resurse financiare ca sa faci acest lucru ci e vorba doar de bunavointa de a promova un patrimoniu national. Cei care sustin ca nu exista informatii sistematizate din ultimii 20 de ani sa ia aminte la arhiva cotidianului The Washington Post care si-a arhivat toate editiile zilnice din ultimii 130 de ani online sau Hartford Courant care are o arhiva online ce merge in urma cu 250 de ani!

Singurul lucru imbucurator este ca am inceput sa vad din ce in ce mai multe cd-uri si colectii de muzica usoara si populara in magazinele si librariile romanesti. Acesta este un lucru bun, dar daca tinerii care nu au prins vremurile in care slagarele pe care le vad pe copertile dvd-urilor din rafturi rulau la televizor sau la radio, atunci este foarte putin probabil ca ei personal le vor cumpara. Cel mai probabil ca le vor primi in dar de la parinti sau bunici de ziua lor, aceia care stiu ceva despre acea muzica, care au auzit-o cu propriile lor urechi si care inca ii mai apreciaza calitate dupa atata timp, oricat de desueta ar fi ea. Ce pot sa mai spun in plus acum? Cumparati muzica usoara romaneasca daca aveti norocul sa o gasiti si ganditi-va ca fiecare dvd din colectia voastra este o licitatie pentru un lucru rar castigata pe bani mult mai putin decat cele de la Christie's sau Sotheby's.