Ţările de Jos, cunoscuta informal pana la 1 ianuarie 2020 ca Olanda, face parte din Regatul Ţărilor de Jos care include Ţările de Jos (Europa), Aruba, Curaçao si Sint Maarten (Caraibe).

Ţările de Jos au o istorie muzicala indelungata, incepand cu perioada Renasterii, din vremea curentului denumit sub titulatura "Scoala Franco-Flamanda" ce luase fiinta in Franta si in Burgundia Neerlandeza, parte a statului burgund ce cuprindea portiunea sudica a tarii actuale. Compozitiile erau polifonice pentru mai multe voci si erau bazate pe texte religioase (mise, motete, imnuri). Curentul s-a dezvoltat in contextul aparitiei si raspandirii tiparului in Europa (circa 1450), iar acest lucru a facut ca stilul Scolii Franco-Flamande sa devina primul stil international aparut dupa unificarea stilului gregorian in secolul al IX-lea.

Spre sfarsitul Renasterii s-au remarcat mai multi organisti si compozitori neerlandezi, printre care cei mai importanti sunt Jan Pieterszoon Sweelinck numit si "Orfeu din Amsterdam" si virtuozul Jacob van Eyck, doi dintre cei mai importanti reprezentanti ai Erei de Aur Neerlandeze (o perioada cuprinsa intre 1588 si 1672, in timpul Republicii Ţărilor de Jos - fondata in 1579, cand Ţările de Jos au devenit o putere europeana datorita colonizarii, comertului, descoperirilor stiintifice si artelor).

Willem Pijper (1894-1947) a fost unul din cei mai renumiti compozitori in Europa in perioada urmatoare Primului Razboi Mondial, ramand unul din cei mai influenti muzicieni din perioada moderna a muzicii nerlandeze. Louis Joseph Andriessen (1939-2021) - compozitor, pianist si academician - a fost si el unul din cei mai influenti muzicieni ai generatiei sale asupra muzicii moderne neerlandeze, compozitia sa La Commedia (2011), bazata pe opera "Divina Comedie" a lui Dante Alighieri, fiind considerata de criticii muzicali ai ziarului "The Guardian" una dintre cele mai bune compozitii ale secolului XXI.

Jazz-ul este unul din cele mai bine reprezentate genuri muzicale in Ţările de Jos, dezvoltandu-se foarte mult dupa Cel De-al Doilea Razboi Mondial, in special datorita succesului avut de compozitorul si pianistul Dick Willebrandts care a condus in timpul ocuparii Olandei de catre trupele naziste una din cele mai bune formatii de big band din Europa, difuzata la emisiunile de radio intre 1940-1942. Formatia sa interpreta compozitii anglo-americane insa fara textele de propaganda naziste si imbina jazz-ul cu divertismentul. Dupa razboi a fost acuzat ca ar fi colaborat cu trupele de ocupatie pentru ca instrumentistii formatiei sale erau alesi dintre membrii Nederlandsche Kultuurkamer, un minister creat de germani pentru controlul productiei si distributiei artei.

Printre cei mai cunoscuti pionieri ai jazz-ului din Ţările de Jos se numara Misha Mengelberg, Han Bennink si Willem Breuker care au fondat in 1967 Instant Composers Pool, o orchestra si casa de discuri pentru promovarea free-jazz-ului.

In Ţările de Jos se desfasoara anual si unul dintre cele mai cunoscute festivaluri de jazz, North Sea Jazz Festival, fondat in 1976 in Haga si mutat in 2006 in Rotterdam. Fondatorul festivalului a fost Paul Acket, un om de afaceri si iubitor de jazz neerlandez ce si-a castigat averea in anii '60 cu compania sa de publicare de reviste pe care a vandut-o in 1975. Scopul lui Acket a fost a a aduce pe scena avangarda muzicii jazz europene si americane. La prima edutie a festivalului au fost prezenti artisi precum: Count Basie, James Brown, Miles Davis, Billy Eckstine, Stan Getz, Dizzy Gillespie, James Taylor, Benny Goodman si Sarah Vaughan.

Jazz-ul sau influentele jazz sunt duse si astazi mai departe prin artisti precum Carol Emerald, Candy Dulfer, Stochelo Rosenberg (un faimos cantaret de gypsy jazz), The Ramblers - cea mai veche formatie de jazz din lume, inca activa, fondata in 1926 - si chiar prin unele hituri precum Doop al trupei Doop (1994).

Muzica neerlandeza contemporana a fost influentata foarte mult de stilurile muzicale aparute dupa 1950 in Marea Britanie si Statele Unite, si urmeaza in mare parte traditia stilului indorock - o fuziune intre muzica indoneziana si cea occidentala cu texte in limba neerlandeza sau limba engleza - aparut in anii '50 ai secolului trecut in comunitatile indoneziene din Tarile de Jos. Pentru context, sa reamintim ca Indonezia a fost vreme de trei secole o colonie olandeza, din 1592 cand fratii exploratori de Houtman au descoperit ruta de navigare spre Indonezia si au pus bazele comertului cu mirodenii (in special piper) prin intermediul Companiei Olandeze a Indiilor de Est, pana in 1945 cand Indonezia si-a declarat independenta.

Cea mai cunoscuta formatie de indorock a fost The Tielman Brothers, fondata de fratii Tielman, cel mai faimos dintre ei fiind Andy Tielman, un neerlandez de origine indoneziana care a lansat prima melodie rock neerlandeza in 1958 si a devenit un model pentru generatia de artisti de rock ce a urmat. Andy Tielman este considerat cea mai importanta figura in muzicala pop neerlandeza, fiind si primul artist care a adus faima internationala unei trupe de rock neerlandeze, The Tielman Brothers. Activitatea sa se intinde pe aproape sapte decenii, de la debutul din anii '50, pana la moartea sa in 2011, cu o intrerupere de aproape 5 ani cand s-a retras in jungla din Kalimatan, pe insula Borneo, pentru a trai in comunitatea Dayak apoi in Australia, fiind afectat de reactiile fanilor sai, in special de sex feminin, care isi taiau incheiera mainii pentru a-i atrage atentia.

De altfel, exista mai multi muzicieni de origine indoneziana ce au devenit cunoscuti in muzica internationala, printre ei numarandu-se: Gerard Joling, Armand van Helden, DJ Paul Elstak, Michelle Branch, Caro Emerald, Gina T. (fiica unuia dintre fratii Tielman), Jack Jersey, Patty Brard (membra a trupei Luv'), Alex Van Halen si Eddie Van Halen (fondatorii formatiei de rock Van Halen) sau Sandra Reemer, reprezentata Ţărilor de Jos la trei editii ale concursului Eurovision.

Un alt gen muzical popular este levenslied (cantece despre viata), o abordare sentimentala si meditativa a problemelor legate de iubire si insingurare, cu ritmuri simple si melodioase, un corespondent al slagarului german.

La inceputul anilor '60 a aparut Nederpop (un termen inventat la mijlocul anilor '70), un stil de muzica pop cu public la nivel international, in special european, reprezentat de The Cats, Focus, Golden Earring, Shocking Blue, George Baker Selection, Pussycat, Teach-In, Luv' sau BZN. Succesul acestor formatii s-a datorat evident cantecelor in limba engleza. In aceasta perioada devine popular si Herman Brood, un muzician, pictor si poet neerlandez care in 1976 pune bazele grupului Herman Brood & His Wild Romance, o formatie de rock cu repertoriu in limba neerlandeza si limba engleza, cu mai putin impact international, dar cu un impact major in rockul neerlandez. Desi un copil teribil, cunoscut pentru abuzurile sale in materie de sex si droguri, Brood este considerat astazi "singurul si cel mai mare star rock 'n' roll neerlandez" in Ţările de Jos.

In 1975, Teach-In, formatia ce reprezenta Ţările de Jos in concursul Eurovision desfasurat la Stockholm (Suedia), se claseaza pe primul loc cu melodia Ding-a-dong. Aceasta era a patra editie castigata de Ţările de Jos pana atunci (celelalte editii fiind cele din 1957, 1959 si 1969), insa prima editie in care Ţările de Jos castigau cu o melodie cu versuri in limba engleza. Succesul formatiei, al carui stil muzical predominant era pop, a dus la lansarea in urmatorii 5 ani a mai multor trupe si interpreti de muzica disco si pop cu succes la nivel european, printre catre: Pussycat, Maywood, Luv', Dolly Dots, The Shorts. Dintre acestia, s-a remarcat formatia de fete Luv', numita la acel moment "cel mai de succes artist de export" al Ţărilor de Jos, castigand in 1979 premiul "Conamus Export Prize", acordat anual artistilor neerlandezi cu cele mai multe vanzari de discuri la nivel international. Totusi, artistul neerlandez care a castigat cele mai multe premii Conamus a fost Bolland & Bolland, o formatie rock fondata de fratii Rob si Ferdi Bolland, intre 1986-1989. De altfel, fratii Bolland sunt probabil si cei mai mari producatori neerlandezi de muzica, ei compunand si producand muzica prentru multi artisti internationali faimosi: Suzi Quatro, Johnny Logan, Samantha Fox, Numero Uno, Fancy, Dana International, Falco, Status Quo.

Ţările de Jos s-au remarcat si in ceea ce priveste muzica rock, mai multe formatii rock neerlandeze reusind sa devina cunoscute peste hotare, printre acesteaza numarandu-se Shocking Blue, Earth and Fire, The Cats, Focus, Golden Earring si, mai recent, Within Temptation. Golden Earring ramane si una din cele mai longevive formatii de rock la nivel international, cu o cariera de 50 de ani, intre 1961 si 2021, infiintata cu un an mai devreme decat celebra The Rolling Stones. Formatia de rock Van Halen care s-a format in 1973 in Pasadena, California (SUA), activa pana in 2020, a fost fondata de fratii neerlandezi Eddie si Alex Van Halen.

Cu toate acestea, cel mai bun produs de export al Ţărilor de Jos in materie de productie muzicala este muzica de dans electronica, incepand cu anii '90 si pana astazi. Acest lucru se datoreaza in mod remarcabil unui pionier al muzicii de dans, Peter Slanghuis, care a revolutionat nu numai muzica neerlandeza de dans ci si pe cea internationala. Nascut in 1961, Slanghuis a fost unul din primii detinatori ai samplerului Akai S900, primul sampler profesional lansat de compania japoneza Akai in 1986. A devenit cunoscut in anii '80 datorita remixurilor pentru diverse hituri muzicale. In 1984 se alatura proiectului italo disco Video Kids (alaturi de compatrioata sa Bianca Bonelli) cu care lanseaza hitul international Woodpeckers from space. In anii urmatori el va produce remixuri pentru muzica hip hop, pop si chiar rock pentru Madonna, Mel and Kim si Europe. Primul sau succes a venit in 1986 cu remixul pentru melodia I can't wait a trupei americane Nu Shooz. Spre sfarsitul anilor '80 devine interesat de muzica house si este primul dj ce incearca introducerea acestui gen muzical in cluburile neerlandeze. In aceasta perioada isi ia numele de scena Hithouse (care este traducerea in limba engleza a numelui sau de familie) si inregistreaza primul sau succes ca artist cu hitul Jack to the sound of the underground de pe albumul Hithouse lansat in 1989. Din banii castigati, Slanghuis isi cumpara o proprietate pe care o va transforma in studioul sau personal de productie muzicala. In 1990 fondeaza casa de discuri Hithouse Records care va promova tineri muzicieni ca Ferry Corsten, DJ Paul Elstak sau Speedy J. Din pacate, in 1991 Slanghuis moare intr-un accident de masina la varsta de 30 de ani. Proiectele sale vor fi continuate de Paul Elstak, discipolul sau, si de alti colaboratori. De atunci, mostenirea sa a continuat sa ii inspire pe producatorii de muzica electronica neerlandezi si nu numai. In 2001, echipamentele si libraria de sample-uri pe care Slanghuis le-a folosit au intrat in posesia lui Jerry Beke, un fan al lui, si distribuite catre alti dj si producatori neerlandezi. Desi cariera sa a fost meteorica, Slanghuis este considerat de colegii sai de breasla nu numai un producator si dj prolific, dar si genial.

Pionieratul lui Slanghuis a condus in anii '90 si dupa la succesul unei pleiade artisti de muzica dans si electronica. Cele mai cunoscute trupe din perioada de glorie a muzicii eurodance sunt 2 Brothers on the 4th Floor, Vengaboys si Twenty 4 Seven, iar din anii 2000 si pana astazi dj renumiti precum Ferry Corsten, Fedde le Grand, Paul Elstak, Nicky Romero, Tiesto, Sam Feldt, Armin van Buuren, R3hab, Afrojack, Martin Garrix, Hardwell, Sander van Doorn si multi altii. De altfel, incepand cu sfarsitul anilor '90, Ţările de Jos au ajuns un varf de lance in cultura muzicii electronice, in special datorita genurilor muzicale gabber si hardcore initiate sau promovate de artistii din Rotterdam si Amsterdam.

Conform statisticilor efectuate intre anii 1996 si 2024, Ţările de Jos sunt pe locul 11 al tarilor exportatoare de muzica la nivel mondial, cu 12 aparitii in topurile anuale si una din primele trei tari exportatoare de partituri muzicale la nivel international. Succesul de care se bucura Ţările de Jos in domeniul industriei muzicale are la baza si faptul ca in aceasta tara centrele de spectacole sunt o parte importanta a vietii socio-culturale, in toate localitatile cu mai mult de 100.000 de locuitori existand un astfel de centru pentru genurile muzicale populare. Dintre acestea, 50 dintre ele primesc subventii de la stat pentru functionare, in timp ce restul sunt finantate de consiliile orasenesti sau fonduri private. Cele mai importante astfel de centre se gasesc in Amsterdam, Eindhoven, Kaatsheuvel, Rotterdam, Tilburg, Utrecht, Arnhem, Den Bosch, Waalwijk. Ţările de Jos gazduiesc anual si multe festivaluri internationale de muzica precum Amsterdam Dance Event (cel mai important festival international de muzica electronica de dans), Pinkpop Festival (muzica rock, pop si alternativa), North Sea Jazz Festival (muzica jazz), Mysteryland (cel mai longeviv festival de muzica electronica la nivel mondial), Loveland (muzica house si tehno).

Enjoy!