Multa vreme am fost contrariat de ce James Bond este mai cunoscut decat The Saint. Nu am vazut niciodata serialul Sfantul (difuzat in anii '60 si pe micile ecrane din Romania) insa am auzit de el in anii '80 cind am vazut pe ecrane un film din seria The Saint (nu mai tin minte exact cine il interpreta). Indubitabil, secventa in care haloul de sfant apare deasupra lui Simon Templar a devenit la fel de cunoscuta ca si secventa in care James Bond apare in dreptul tevii de pistol. In multe privinte Sfantul a fost subestimat, desi personajul este cu mult mai vechi decat Bond-ul lui Ian Fleming si cu mult mai sofisticat. Daca ar fi sa judecam la rece, privind in urma, personajul James Bond a imprumutat multe din trasaturile Sfantului, dar i-a folosit abilitatile in domeniul contra-spionajului. Paradoxal, cat de ironica este uneori viata!, Roger Moore a excelat in ambele roluri, el definind atat stilul Sfantului (odata cu seria moderna de televiziune dintre 1962-1969) si tot el aducand perfectiunea in rafinamentul si stilul cassanovian al lui James Bond (intre 1973-1985).

(citeşte)

Catatonia a fost un grup de rock alternativ din Tara Galilor, care a activat intre anii 1992 si 2001. Grupul, format initial din Cerys Matthews (vocal), Mark Roberts (chitara), Paul Jones (bass), Dafydd Ieuan (tobe) si Clancy Pegg (claviatura), a cunoscut faima internationala la mijlocul anilor '90.

Totul a inceput cand Cerys si Mark s-au cunoscut in 1992, ei devenind un cuplu timp de patru ani, multe aspecte ale relatiei lor fiind transpuse in versurile cantecelor din acea perioada. La inceput, ei au intitulat grupul Sweet Catatonia, insa l-au redenumit dupa ce au aflat adevaratul sens al cuvantului catatonia (un sindrom pshomotor al schizofreniei, caracterizat de pierderea initiativei de miscare a celui afectat, care ramane fixat in anumite pozitii pentru timp indelungat). Ei au scos chiar si un single in anul 1993, numit Sweet Catatonia.

(citeşte)

Volumul al saselea al seriei cu muzica italiana contine cateva melodii interesante. Prima dintre ele, versiunea originala a cantecului Parole, parole din 1972, interpretata de duetul Mina si Alberto Lupo, o versiune ce-i drept mult mai putin cunoscuta decat cea a duetului Dalida & Alain Delon, apoi, in mod surprinzator, aparitia lui Jose Feliciano intr-o lista de muzica italiana. Putini stiu ca Jose Feliciano a participat la festivalul de la Sanremo in anul 1971, alaturi de Ricchi e Poveri, cu o melodie compusa de trei compozitori italieni, Jimmy Fontana, Franco Migliacci si Carlo Pes. Melodia s-a plasat in final pe locul secund, insa a facut istorie, versiunea in limba spaniola a lui Feliciano devenind un hit international in acelasi an.

(citeşte)