Best of Italo-Disco (vol. 4-5)

publicat: 15/08/2011 21:03 | actualizat: 2020-01-1212/01/2020 14:57 | playlistascultă melodiile! »

autor:

Leonardo Rădoiu este proprietarul şi editorul sitului «Cutiuţa cu muzichii». Pasiunea pentru muzică l-a motivat să dezvolte acest site şi să acorde o parte din timpul său liber menţinerii lui din propriile sale resurse financiare. Mai multe puteţi afla în secţiunea Despre.

Muzica italo-disco a influentat multe din creatiile synth-pop ale anilor '80 chiar daca acestea nu pot fi clasificate in acest gen. Probabil ca cea mai cunoscuta melodie de acest fel este cea care apare pe coloana sonora a filmului The Neverending Story, compusa de Giorgio Moroder si interpretata de britanicul Christopher Hamill alias Limahl. Si artistii britanici de muzica electronica ca Pet Shop Boys sau New Order au folosit in piesele lor elemente si concepte ale muzicii italo-disco, dar, per ansamblu, muzica lor nu poate fi etichetata drept italo-disco. Hitul Blue Monday (1983) al formatiei New Order, o melodie care a devenit un punct de cotitura in muzica britanica, este o piesa ce imbina muzica electronica cu muzica pop, disco si house rezultand o piesa dansanta. Aceste ingrediente muzicale fac din aceasta melodie una italo-disco in spiritul ei sau altfel spus un "fel de" muzica italo-disco britanic, daca asa ceva ar putea exista. In Statele Unite, la inceputul anilor '80, muzica italo-disco a inceput sa devina un subiect de interes pentru dj-ii americani ce erau in cautare de noi sound-uri, dupa intrarea muzicii disco in dizgratie. Astfel, o perioada scurta - e adevarat, muzica italo-disco a inceput sa fie difuzata la posturile de radio din Chicago, iar proiectul Hot Mix Five al unor dj house din Chicago folosea foarte multe sampling-uri din piesele italo-disco de succes la acea data. In fapt, tehnica de sampling folosita de cantaretii italieni de italo-disco a constituit una din sursele de inspiratie pentru dj-ii de muzica house americani, care au inceput sa isi produca primele piese in acelasi mod.

Odata cu scaderea interesului pentru muzica italo-disco spre sfarsitul anilor '80, producatorii italieni au inceput sa caute solutii sau directii noi cu care sa se mentina pe piata muzicala. O directie interesanta, dar mai putin cunoscuta, a fost miscarea disco lento, care utiliza aceeasi instrumentatie dar cu un tempo mult scazut, iar vocile cantaretilor adoptau stilul blue-eyed soul al cantaretilor americani albi. In contrast cu versurle simple si uneori lipsite de sens din muzica italo-disco, disco lento avea un continut liric complex ce aborda diverse tematici, ideea originala a acestui stil muzical fiind aceea de a se apropia mai mult de arta. Din nefericire, telul disco lento a fost considerat mult prea serios si mult prea sofisticat ca sa poata cuprinde o cota de piata la fel de mare ca italo-disco, care era in esenta unul de divertisment facil si care oferea ritmuri pe care oamenii puteau dansa, la fel ca muzica disco. O alta directie a fost muzica eurobeat, un stil ce s-a dezvoltat datorita oportunitatilor pe care le-a oferit publicul din Japonia. Muzica disco europeana (eurodisco) a reusit sa supravietuiasca mai mult timp in spatiul muzical japonez datorita artistilor europeni ce concertau acolo, in special formatia Arabesque si solista acestei formatii, Sandra. Producatorii germani si italieni au inteles repede ca stilurile disco si italo-disco au trecere la publicul japonez si au inceput sa produca muzica electronica de dans special pentru Japonia. Acest gen muzical a mers pe linia italo-disco dar cu un tempo mai ridicat, instrumentatie din abundenta si o structura melodica complexa. In ciuda originii ei europene, muzica eurobeat a ramas aproape necunoscuta publicului european, ea fiind distribuita exclusiv in Japonia.

Ultimul deceniu a inceput sa aduca din nou in atentie muzica italo-disco, mai ales dupa reunirea trupei Modern Talking in 1998, remixarea vechilor hituri italo-disco pe ritmuri house (Master Blaster), si lansarea de compilatii rare de muzica italo-disco ale unor artisti mai putini cunoscuti de catre casele de productie italiene, printre care si ZYX Records. Ca si in cazul muzicii disco, exista un interes din partea artistilor contemporani de a crea muzica noua inspirata din muzica italo-disco. Acest interes s-a concretizat prin crearea unor proiecte muzicale de catre artisti din Olanda, Suedia sau Finlanda, cel mai cunoscut dintre acestea fiind proiectul Neo Italo-Disco initiat de Sally Shapiro (Suedia) and Tommy February6 (Japonia).

Enjoy!

Etichete:

Index

Cauţi un artist sau un gen muzical anume? Îţi recomand să vizitezi pagina de index.

Întrebări

Cauţi o melodie mai veche sau mai nouă al cărui titlu sau artist nu îl cunoşti? Poţi să îmi laşi un mesaj în pagina de contact cu mai multe detalii despre melodie (voce feminină / masculină, frânturi de versuri, genul rock / hip-hop sau orice alt detaliu pe care ţi-l aminteşti) şi am să încerc să te ajut.

Titlu: Best of Italo Disco (vol.4)
Descriere: muzica italo disco
Gen muzical: Italo-Disco
Conţine: 20 melodii
Timp total: 01:41:29
Bit rate: 64kbps
Creată la: 02/04/2011
Actualizată la: 13/10/2019

Comentarii

Dacă ai cont Facebook/Yahoo/AOL/Hotmail, poţi comenta folosind acest formular de comentarii: