La jumătatea lui iulie 1959, soţii Leaky, Louis şi Mary, descopereau primul craniu de Australopitecus, defileul Olduvai din Tanzania, locul pe care majoritatea specialiştilor îl consideră a fi "leagănul Omenirii". Era un rezultat al unei munci arheologice începute cu aproape trei decenii înainte. Cu câteva zile mai devreme, grupuri de kurzi şi de facţiuni comuniste, sub conducerea lui Mustafa Barzani, comiteau Masacrul de la Kerkuk. Zeci de civili neînarmaţi îşi pierdeau viaţa, într-o zonă de conflict, aflată în centrul intereselor sovietice, turce, iraniene şi irakiene. Barzani este un personaj fascinant, care a luptat pentru independenţa Kurdistanului. A studiat la Moscova, pentru ca ultimele zile să şi le petreacă tot în exil, în Statele Unite.

În topul din State, muzica nu murise. Încă. Chiar dacă trecuseră câteva luni bune de la tragica întâmplare din 3 februarie, când Buddy Holly, Ritchie Valens şi The Big Bopper dispăruseră într-un accident aviatic. E drept, suntem departe de efervescenţa rock and roll din anii anteriori, după cum o să vă convingeţi, ascultând emisiunea. Cert este că artişti consacraţi, aşa cum era cazul lui Connie Francis, treceau la ritmuri mai alerte. Iar Elvis figura la top cu o piesă înregistrată cu un an înainte, în timpul unei permisii.

La final, două voci excepţionale ale muzicii americane. Dacă Bruce Springsteen impresionează prin forţă, Aaron Neville vine cu interpretări ca de catifea, ale unor piese pierdute în negura timpului şi pe nedrept neajunse în topuri. Cu siguranţă, din cauza unor probleme de marketing...

(citeşte)

Iulie 1962. Londra este învăluită în smog. Desigur, suntem într-o perioadă în care mişcările ecologiste erau departe de virulenţa din prezent. Şi prea puţini erau cei care-şi imaginau că "verdele" va fi unul din pilonii datorită căruia Capitala Regatului Unit va organiza Jocurile Olimpice, jumătate de secol mai târziu. La fel de puţini erau cei care auziseră de Beatles, grupul din Liverpool care se pregătea să iasă la rampă în anul următor. Tot la Londra, şi tot în urmă cu 49 de ani, The Rolling Stones îşi făceau debutul, cântând la Clubul Marquee de pe Oxford Street, în deschiderea concertului lui Long John Baldry.

Şi tot atunci, premierul Harold MacMillan tăia adânc în cabinetul său. Nu mai puţin de o treime din membrii Guvernului britanic. Cinci reprezentanţi ai Partidului Conservator şi alţi doi ai Partidului Naţional Liberal erau debarcaţi din Executiv. "Noaptea cuţitelor lungi" a însemnat şi sfârşitul naţional-liberalilor, ca forţă politică în istoria Marii Britanii.

Radio Grafiile se concentrează însă pe mult mai paşnicul top din Statele Unite, care trăia liniştit, în perioada de dinaintea invaziei britanice. Americanii aveau timp ca să deguste şi din deliciile La dolce vita, în condiţiile în care Emilio Pericoli venea cu un şlagăr care câştigase Festivalul de la San Remo, cu un an înainte. E drept, într-o altă interpretare. La final, am gândit o trilogie a grupurilor feminine din acea perioadă a începutului de ani '60, însă până la urmă mi-am zis să împac ambele rubrici şi am renunţat la The Shirelles, pentru a realiza o comparaţie a one hit wonder-ului "Angel Baby", apărut în 1960 şi reluat de John Lennon, după despărţirea de Beatles.

(citeşte)