Perioada ce a urmat dupa declansarea curentului de opinie impotriva muzicii disco a fost marcat de scaderea dramatica a succesului comercial al albumelor si single-urilor disco. Producatorii si artistii de muzica rock si punk-rock au pornit o campanie de defaimare a muzicii disco pe care unii critici muzicali au explicat-o ca o reactie discriminatorie la cultura celor de culoare si a homosexualilor. Altii sustin ca muzica disco a diminuat influenta producatorilor de rock si a scazut dramatic castigurile unor case de discuri, iar miscarea "Disco Sucks" si "Death to Disco" era un raspuns pe masura pentru redobandirea statului muzicii rock in programele posturilor de radio si de televiziune. Oricare ar fi adevarul, certitudinea este ca daca in saptamana urmatoare Disco-Demolition Night (12 iulie 1979) primele 6 locuri din topurile americane erau ocupate de artisti disco, pina in septembrie in top 10 nu mai ramasese niciunul. Posturile de radio renuntau pe rind la difuzarea muzicii disco ca sa nu fie etichetate ca posturi disco, iar unii muzicieni rock chiar au adoptat o pozite fatis ostila fata de artistii influentati de disco, acuzandu-i pe Rod Stewart si David Bowie ca s-ar fi compromis. Au inceput sa apara tot mai multe cantece care parodiau si ridiculizau muzica si cantaretii disco, cele mai cunoscute dintre acestea fiind Frank Zappa - Dancin' fool si Steve Dahl - Do you think I'm disco?

In 1984 revista Cadence Magazine a folosit termenul de "post-disco" pentru a denumi perioada ce a urmat dupa 1979, cand a inceput decaderea muzicii disco. Totusi, artistii disco nu a renuntat usor la lupta si au gasit o cale de a reformula ritmurile disco adoptand elemente din muzica electronica si combinand disco cu funk, soul si hip-hop. Au aparut astfel mai multe subgenuri dintre care cele mai importante au fost: hi-nrg, freestyle, italo-disco si electro-funk-ul (boogie). Unul din cele mai reprezentative albume pentru perioada post-disco este Off The Wall al lui Michael Jackson, produs de Quincy Jones in 1979, care a influentat multi alti muzicieni si producatori prin prisma faptului ca a oferit o noua directie si anume muzica r&b si dance.

In cele doua liste de melodii de astazi am inclus melodii care nu pot fi etichetate drept disco in totalitate dar care contin elemente disco si ilustreaza cat se poate de bine directiile muzicale pe care le-am mentionat. Iata melodiile despre care e vorba:

Aneka - Japanese boy - italo-disco

Evelyn Thomas - Hi NRG - hi-nrg

Mireille Mathieu - Together we're strong (balada, stil specific european)

The SOS Band - Just be good to me - r&b

Yarbrough & Peoples - Don't stop the music - electro-funk

De remarcat si melodia eurodisco din 1988 a trio-ului feminin Barbarella, care arata ca in Europa muzica disco era inca populara la aproape un deceniu dupa inceputul decaderii ei. In mod ironic, casele de disco europene au folosit si folosesc inca termenul disco pe multe dintre compilatiile pop si dance produse in ultimii 20 de ani, probabil pentru ca disco a devenit intre timp mai mult decat un brand al succesului muzical ci si o eticheta ce garanteaza calitatea muzicii, cel putin pentru publicul european.

Enjoy!