Muzica elena este probabil muzica cu cea mai indelungata traditie, dat fiind ca originile sale se pierd in timpurile imemoriale ale culturii Greciei antice. Desigur ca este imposibil de prezentat istoria milenara a muzicii elene intr-un post, de aceea ma voi rezuma doar la muzica contemporana a Greciei. Insa pentru a descrie corect muzica elena moderna trebuie sa amintesc in treacat ca muzica elena a imprumutat de-a lungul secolelor si elemente din cultura Imperiului Roman, apoi ale Imperiului Bizantin, dar si din cultura Imperiului Otoman (sa nu uitam ca Bizantul a fost implicat in mai multe razboaie cu turcii otomani, conflictele ducand in final la infrangerea lui definitiva in secolul al XV-lea, odata cu caderea Constantinopolului in fata trupelor sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul).

Filonul in jurul caruia s-a consolidat muzica elena a fost muzica populara numita dhimotiká, care isi are originile in muzica grecilor antici. Totusi, pina astazi au ramas doua curente traditionale: primul, intitulat acritic, aparut in secolul al IX-lea sub forma baladelor eroice ce celebrau victoriile acritilor (akritai), granicerii de la frontierele Imperiului Bizantin si al doilea, intitulat kleftic, aparut in perioada ocupatiei otomane, sub forma baladelor ce descriau viata kleftilor (un fel de balade haiducesti), insurgenti organizati in militii, ce luptau impotriva stapanirii asemenea haiducilor din Tara Romaneasca (termenul kleftis insemnand brigand are aceeasi radacina ca si termenul kleptomania - cleptomanie - de la verbul kleptein ce inseamna a fura).

(citeşte)

The War Of The Worlds este un album concept sau, asa cum spune si titlul lui complet, "o versiune muzicala" ce repovesteste romanul sf (publicat in 1898) al scriitorului englez H. G. Wells. Cea mai cunoscuta versiune a acestui roman este bineinteles adaptarea radio pe care producatorul american Orson Welles a facut-o in 1938, despre care zvonurile, mai mult sau mai putin adevarate, spun ca a reusit sa induca panica in ascultatorii care au crezut ca in acel moment chiar are loc o invazie extraterestra in New Jersey.

Varianta lui Wayne nu este insa cu nimic mai prejos, ea ramand o capodopera inaintea vremurilor ei, ce imbina rock-ul progresiv cu orchestra de coarde, folosind naratiunea si diverse laitmotive pentru a reda atmosfera intamplarilor si sentimentele personajelor principale. Naratiunea originala ii apartine celebrului actor galez Richard Burton in rolul Jurnalistului, in timp ce vocile secundare apartin unor cantareti renumiti ca Justin Hayward (The Moody Blues), Chris Thompson (Manfred Mann), Phil Lynott (Thin Lizzy), Julie Covington (din musicalul Evita) si David Essex (din musicalul Evita). Albumul a petrecut 290 de saptamani in UK Albums Chart, a intrat in top 10 in clasamentele din 22 tari si a atins prima pozitie in 11 dintre ele. Chiar si dupa 30 de ani acest album ramane unul din cele mai vandute albume, in 2009 el fiind plasat pe locul 40 in topul celor mai bine vandute albume din toate timpurile in Marea Britanie.

(citeşte)

Termenul de muzica new wave a aparut la jumatatea anilor '70, desemnand initial un curent muzical de sorginte rock, confundat uneori cu muzica punk-rock, dar care incorpora elemente de muzica electronica, muzica experimentala, disco sau pop. Termenul a fost inventat de Roy Carr, jurnalistul revistei New Musical Express, care l-a imprumutat din sintagma French New Wave, noul val din cinematografia franceza a anilor '60, in fruntea caruia se aflau cineasti precum François Truffaut, Jean-Luc Godard sau Éric Rohmer. Totusi termenul a fost folosit prima data in mass-media in noiembrie 1976 intr-un articol din revista britanica Melody Maker scris de Caroline Coon, care il cita pe Malcolm McLaren, care folosea acest termen pentru trupele britanice care nu se incadrau in genul punk; termenul va fi folosit ulterior cu acelasi sens de catre jurnalistul Charles Shaar Murray pentru a caracteriza stilul trupei The Boomtown Rats. Malcolm McLaren era la acea data impresarul Sex Pistols, cea mai cunoscuta trupa britanica de punk, si viziunea lui apropiata de cea a miscarii situationiste, care promova actiunile absurde si provocatoare, a stat la baza principiilor sale de promovare a muzicii punk, nu numai ca impresar ci si ca designer de moda si publicist.

(citeşte)

Desi noul an a inceput de cateva zile, au ramas inca melodii pe care nu am reusit sa le includ in editiile trecute, iar altele au fost lansate chiar in ultima luna a anului trecut. Asa ca revenim cu cele mai recente single-uri Gerard de Palmas - de pe dublul album Sur ma route lansat in noiembrie 2011, Ed Sheeran cu Lego house - lansat tot in noiembrie 2011, Sean Paul si Shakira. Single-ul Our day will come este al doilea si cel mai recent single extras de pe compilatia Lioness: Hidden Treasures, albumul postum al lui Amy Winehouse lansat in decembrie 2011, care include inregistrari din perioada 2002-2011 ale regretatei cantarete engleze. Our day will come este un cover dupa hitul cu acelasi titlu al formatiei Ruby & The Romantics din 1963, care a mai fost reluat de-a lungul anilor si de alti artisti binecunoscuti printre care Brenda Lee, Cliff Richard, The Supremes, Nancy Wilson, Cher sau Christina Aguilera.

(citeşte)