Eurythmics sunt o trupa de pop-rock britanica, formata in 1980 de Annie Lennox si David Allan Stewart (cu numele de scena Dave Stewart). Trupa a activat intre 1980-1990 si 1999-2005 si este momentan destramata, fara sa existe inca o confirmare ca se va mai reuni. Lennox si Stewart s-au cunoscut in 1975 in Londra, intr-un restaurant unde Annie Lennox performa. Dave Stewart era la acea vreme chitarist in Longdancer, o formatie de folk-rock, iar Annie Lennox renuntase de curand la cursurile de la Academia Regala de Muzica, unde studia flautul si claviatura, pentru a urma o cariera in muzica pop. In acelasi an, cei doi au format trupa punk-rock The Catch, alaturi de Peet Coombes. In 1977, The Catch a devenit The Tourists, care a activat pina in 1980, timp in care a lansat trei albume. Peet Coombes a fost principalul compozitor al The Tourists pentru primele doua albume (1979), dar pe ultimul, aparut in 1980, au aparut si compozitii scrise de Lennox si Stewart.

In 1980 au aparut tensiuni intre Stewart si Coombes, in special din cauza directiei muzicale a trupei, pe care Stewart o dorea de synth-pop. Coombes si un alt membru al The Tourists, Eddie Chin, au decis sa formeze un nou grup intitulat Acid Drops, iar Stewart si Lennox, desi s-au despartit dupa ce fusesera impreuna cativa ani, au continuat sa cante impreuna, punand bazele trupei Eurythmics. In ciuda faptului ca Coombes era un compozitor talentat, proiectul sau muzical a esuat si in final a sfarsit in anonimat, murind in saracie, in urma problemelor cu alcoolul si drogurile. Decesul sau in 1997 a fost un catalizator pentru reunirea formatiei Eurythmics in 1999, care se despartise de 10 ani.

Eurythmics debuteaza in 1981 cu albumul In the Garden, de pe care au fost extrase doua single-uri, Never gonna cry again si Belinda, dar nici unul din ele nu s-a bucurat de succes. Totusi, primele aparitii publice i-au dat ocazia lui Annie Lennox sa isi defineasca un stil particular, atat din punct de vedere scenic, abordand o atitudine baietoasa, in ciuda feminitatii ei, dar si din punct de vedere actoricesc, prin talentul teatral cu care interpreta la fel de usor si scenele dramatice si cele comice. Fara indoiala, stilul personal al lui Annie a devenit repede o semnatura specifica Eurythmics, primul videoclip al formatiei fiind punctul de plecare pentru seria de clipuri in care Annie interpreteaza personaje ciudate, misterioase sau morbide, ea dovedind ca ar fi putut fi la fel de bine nu numai o cantareata de succes dar si o actrita remarcabila.

In 1982, cei doi s-au retras intr-un mic studio de inregistrari de langa Londra, pentru a incepe inregistrarile la cel de-al doilea album. Primele trei single-uri lansate in Marea Britanie, This is the house, The walk, Love is a stranger, s-au clasat foarte prost. Pe linga toate acestea, Stewart si Lennox trebuiau sa aiba grija personal de transportul echipamentelor muzicale, lucruri ce i-au provocat o cadere nervoasa lui Lennox, in timp ce Stewart a fost spitalizat o vreme cu diagnosticul de pneumotorax.

Dar succesul comercial avea sa vina curand. Lansat in ianuarie 1983, al doilea album de studio intitulat Sweet dreams (Are made of this), marca indepartarea de sound-ul psihedelic al primului album catre un sound bazat pe sintetizatoare analoge si drum machines. Synth-pop-ul era un gen muzical care la acea vreme era asociat cu trupele masculine si era considerat un gen lipsit de emotie. Totusi, Euryhtmics au reusit sa combine pe acest album muzica soul cu muzica electronica, in special datorita vocii lui Annie Lennox. Primul single, care da si titlul albumului, a ajuns pina pe locul 2 in UK Singles Chart si a devenit cel mai bine vandut single al anului. Relansarea single-ului anterior, Love is a stranger, s-a dovedit inspirata, acesta devenind un alt succes de top. In videoclipul acestei melodii, Annie interpreteaza mai multe personaje diferite, de la senzuale la repulsive, concept pe care il va aplica si in alte videoclipuri ale formatiei. Imaginea ei va aparea pe coperta mai multor reviste muzicala facand din ea un pop-icon al anilor '80, dar si un gay-icon al comunitatii LGBT, "datorita vocii sale distincte si a personalitatii de care da dovada pe scena".

In noiembrie 1983 apare al treilea album intitulat Touch, care va ajunge pina pe primul loc in UK Albums Chart, iar de pe el au fost extrase trei single-uri care vor intra in top 10 UK Singles Chart: Who's that girl (locul 3), Right by your side (locul 10) si Here comes the rain again (locul 8). Albumul a fost premiat cu Discul de Platina in Statele Unite si cu Discul de Argint in Marea Britanie. In videoclipul Who's that girl alaturi de Dave Stewart apar mai multe vedete feminine din muzica britanica (Cheryl Baker si Jay Aston de la Bucks Fizz, Kiki Dee, Hazel O'Connor, Kate Garner de la Haysi Fantayzee, Keren Woodward, Sara Dallin, Siobhan Fahey, Jacquie O'Sullivan de la Bananarama), iar Annie Lennox interpreteaza doua personaje, un barbat (ce seamana cu Elvis Presley) si o femeie (ce seamana cu Marylin Monroe) care in finalul clipului se saruta.

Al patrulea album al formatiei, 1984 (For the Love of Big Brother), este un album muzical concept ce este, in fapt, coloana sonora a lung-metrajului Nineteen Eighty-Four, o adaptare dupa nuvela cu acelasi titlu a scriitorului englez George Orwell (1949). Cele mai multe piese de pe album sunt instrumentale, purtand ca titlu diverse capitole din nuvela. Textele melodiilor contin cuvintele din limbajul newspeak, un limbaj fictiv ce apare in nuvela, in care cuvintele au dublu sens pentru a impiedica gandirea speculativa si implicit spiritul critic al cetatenilor din societatea distopica imaginata de Orwell. Albumul a ajuns pina pe locul 23 in UK Albums Chart, iar de pe el au fost extrase Sexcrime (Nineteen Eighty-Four) (locul 4 in UK Singles Chart) si Julia (locul 44). Din cauza titlului bazat pe newspeak, posturile americane de radio au refuzat sa ruleze melodia Sexcrime.

Urmatorul album, Be yourself tonight, aparut in 1985, contine influente r&b, iar printre cei invitati sa colaboreze la melodiile de pe album se numara Elvis Costello (Adrian), Stevie Wonder (There must be an angel), Aretha Franklin (Sisters are doin' it for themselves), Michael Kamen (Adrian, Better to have lost in love, There must be an angel, Here comes that sinking feeling) sau Mike Campbell (Adrian, Sisters are doin' it for themselves). Albumul a ajuns pina pe locul 3 in UK Albums Chart si a dat pina acum singurul hit de number-one din UK Singles Chart al formatiei (There must be an angel). Alte extrase pe single care s-au clasat bine in topuri au fost si It's alright (Baby's coming back) (locul 12) si Sisters are doin' it for themselves (locul 9).

In 1986 apare albumul Revenge, care definitiveaza un sound pop-rock specific Eurythmics. Albumul ajunge pina pe locul 3 in UK Albums Chart si va fi premiat cu dublu Disc de Platina in Mare Britanie si cu Discul de Aur in Statele Unite. In 1987 apare al saptelea album, Savage, cu un sunet total diferit de precedentul, experimental, in care domina sample-urile programate si loop-urile de tobe. Albumul va ajunge pina pe locul 7 in UK Albums Chart si a fost premiat cu Disc de Platina in Marea Britanie. Desi compozitiile de pe aceste doua albume sunt toate semnate de duo-ul Lennox-Stewart, Annie Lennox va declara ulterior ca Revenge este un album pe firea lui Dave Stewart in timp ce Savage este un album dupa firea ei.

In 1989 este lansat We too are one, ultimul album inainte de prima destramare a formatiei din 1990. Albumul a intrat in UK Albums Chart direct pe locul 1 (al doilea lor album de number-one dupa Touch) si marcheaza o revenire la sound lor pop-rock de la mijlocul anilor '80. A fost premiat cu dublu Disc de Platina in Marea Britanie, iar de pe el au fost extrase mai multe single-uri, dar nici unul din ele nu a intrat in top 20: Revival, Don't Ask Me Why, The King and Queen of America, Angel si (My My) Baby's Gonna Cry. Cu toate acestea We too are one ramine cel mai bun album al formatiei.

1990 este anul care aduce destramarea Eurythmics, desi nu a existat nici un comunicat oficial care sa confirme acest lucru. Dave Stewart a inceput sa compuna muzica de film, a avut cateva colaborari muzicale cu diversi artisti ca producator sau compozitor (Candy Dulfer, Terry Hall, Alisha's Attic, Jon Bon Jovi, Shakespeare's Sisters) si a fondat trupa The Spiritual Cowboys, in timp ce Annie Lennox a pornit o cariera solo de succes, debutand in 1992 cu albumul Diva, foarte bine primit atat de public cat si de criticii muzicali. Diva a ajuns pina pe locul 1 in UK Albums Chart, a fost premiat de patru ori cu Discul de Platina si a avut nu mai putin de 4 single-uri de top 10 in UK Singles Chart.

In 1999, Eurythmics se reuneste pentru lansarea albumului Peace, ultimul album de studio din activitatea formatiei. Primul extas pe single, I saved the world today a ajuns pina pe pozitia 11 in UK Singles Chart, iar al doilea, 17 again, doar pina pe pozitia 27. A fost primit in general bine de criticii muzicali si a reusit sa ajunga pina pe pozitia 4 in UK Albums Chart. Dupa incheierea turneului care a promovat acest album, cei doi au continuat separat fara sa anunte destramarea trupei. In 2005 apare compilatia remasterizata Ultimate Collection, care continea pe linga hit-urile all-time si doua cantece noi: I've got a life si Was it just another love affair?. Tot in 2005, formatia Eurythmics a fost inclusa in UK Music Hall of Fame. In 2009, Annie Lennox a marturisit ca desi ramane in continuare in relatii de prietenie cu Dave Stewart, ea, personal, nu intrevede o continuare a proiectului muzical Eurythmics.

Enjoy!