Orchestral Manoeuvres in the Dark, pe scurt O.M.D., este o trupa britanica ce a luat fiinta in anul 1978, initial ca un duo format din Andy McCluskey si Paul Humphreys. Cei doi se cunosteau inca din scoala elementara si activasera anterior, impreuna, in diverse formatii locale din Merseyside. Desi formatia a avut de-a lungul timpului multi alti membri, cei doi au ramas membri de baza ai trupei. Stilul formatiei este definit ca fiind synth-pop, un gen muzical in care sintetizatorul este principalul instrument. Synth-pop-ul are ca origine miscarea new wave, initiata la inceputul anilor '70, insa structura melodica seamana in mare parte cu cea din muzica pop.

OMD debuteaza in 1978 in Liverpool si in anul urmator scot primul lor single, Electricity, dar cantecul era o versiune a unei compozitii mai vechi de-a lor, pe cand cei doi erau membrii ai trupe The Id. De remarcat ca pe coperta acestui single apareau citeva simboluri muzicale originale, inventate de cei doi, ce reprezentau diverse instrumente, fiindca la vremea aceea nu stiau sa scrie si ca citeasca partituri muzicale. In acelasi an, vor fi invitati de muzicianul Gary Numan, un pionier al muzicii electronice, sa apara in deschiderea concertelor sale. Acestia ii vor ramine recunoscatori pentru sprijinul acordat, si la mijlocul anilor '90, il vor invita la randul lor pe acesta sa apara in deschiderea concertelor lor.

In 1980 apare albumul eponim Orchestral Manoeuvres in the Dark, din care vor avea un hit in top 40 britanic, si anume Messages, care va ajunge pina pe locul 13 in clasament. Al doilea album al formatiei aparea in anul 1981 si continea deja clasicul Enola Gay, o melodie despre avionul cu acelasi nume, care a lansat bomba de la Hiroshima pe 6 august 1945. De-a lungul carierei lor, McCluskey si Humphreys vor mai lansa melodii care foloseau evenimente sau personaje istorice (Ioana D'Arc, Tesla, Pandora) dar in special subiecte legate de diverse inventii (ingineria genetica, telegraful, telescopul, electricitatea).

Urmatorul album, Architecture & Morality, lansat in 1981 este considerat unul din cele mai comerciale albume ale trupei. Originalitatea compozitiilor de pe acest album consta in faptul ca folosesc mellotron-ul, un instrument electro-mecanic polifonic cu claviatura, inventat in anii '60, in care fiecare clapa ruleaza cite o banda magnetica ce contine sunete pre-inregistrate.

Albumul Dazzle ships din 1983 continea mai mult balade synth-pop, lucru ce a diminuat intrucatva succesul obtinut cu albumul anterior, dar, cu toate acestea, formatia revine in atentia publicului in 1984 cu albumul Junk Culture, de pe care vor avea hit-ul So in love, un succes notabil in topurile americane. Pozitia lor in muzica de pe continentul nord-american se va mentine o vreme cu melodia If you leave (1985) de pe coloana sonora Pretty in Pink, insa popularitatea lor va ramine tot in insula, cu albumul The Pacific Age (1986).

Anii '90 aduc despartirea lui Humphreys de OMD din cauza directiei comerciale pe care incepuse sa o abordeze formatia, iar McCluskey va ramane o vreme singurul membru, OMD evoluand pina in 1991 in formula de solo-artist. Cu toate acestea, McCluskey va avea cateva single-uri bine clasate in topuri, din albumul Sugar Tax (1991). In 1993, acesta va recruta cativa muzicieni din Marea Britanie cu care va lansa albumele Liberator 1993, Universal (1996) si un Best of (1998). Dupa 1996, McCluskey se va axa pe cariera de manager muzical si compozitor, in timp ce Humphreys continua sa duca mai departe formatia inregistrand cu diversi artisti si organizand spectacole sub titulatura OMD.

Pentru lista de melodii am ales melodii mai cunoscute ale formatiei, celelalte succese mentionate mai sus fiind mai mult muzica pentru fanii fideli OMD si mai putin pentru publicul larg. Cu toate acestea, cred ca melodiile pe care le-am ales creioneaza destul de bine, in opinia mea, evolutia OMD din anii '80 pina in mijlocul anilor '90.

Enjoy!