Electric Light Orchestra a fost o trupa britanica de rock din Birmingham, care a activat in total 15 ani intre 1970 si 2001, cu cateva intreruperi: 1970-1983, 1985-1986, 2000-2001. Trupa a fost infiintata in ianuarie 1970 de Roy Wood, la acea vreme chitarist, vocalist si compozitor al trupei The Move, si Jeff Lynne, liderul vocal al trupei The Idle Race. Pe 3 ianuarie in acelasi an, The Beatles lansau ultimul lor album, Get Back, si la acea vreme se stia deja ca trupa se va destrama, dupa ce Lennon anuntase in anul anterior, pe 20 august, ca aceea va fi ultima data cand va mai inregistra cu The Beatles. In acest context, ideea lui Roy era sa continue, in opinia sa, din punctul in care se oprisera The Beatles (in special cu melodia I am the Walrus) si anume in directia in care sa combine muzica rock cu instrumente din muzica clasica (vioara, violoncel, contrabas, corn francez, etc.) astfel incat sa ii dea un sound clasic. Lynne a fost incantat de conceptul lui Wood si a acceptat invitatia acestuia de a i se alatura. Al treilea membru fondator al formatiei a fost Bev Bevan, baterist al trupei The Move.

O prezentare exhaustiva a unei trupe legendare a muzicii rock este imposibila intr-un spatiu atat de limitat ca postul unui blog si recunosc ca nu sunt un specialist in istoria muzicii ca sa ma pot aventura in apecieri personale. De aceea voi incerca sa punctez momentele cele mai importante din viata trupe Electric Light Orchestra (pe scurt E.L.O.) astfel incat sa creez o prezentare generala pentru cei ce vor sa afle mai multe lucruri despre ei.

In iulie 1970 apare primul cantec al trupei, 10538 Overture, compus initial de Jeff Lynne pentru trupa The Move. Roy Wood a adaugat ulterior riff-uri de violoncel si a hotarat ca acesta sa fie primul single al E.L.O. In urma sesiunilor de inregistrari a rezultat si primul album, The Electric Light Orchestra, lansat in 1971, iar 10538 Overture a devenit in acel an un hit de Top 10 UK Singles Chart (locul 9). In 1972 are loc concertul de debut, moment in care trupei i se vor alatura temporar si alti muzicieni care interpretau la corn, violoncel, si vioara.

In 1972, in timpul inregistrarilor pentru al doilea album, apar si primele tensiuni intre Wood si Lynne din cauza unor probleme de management, iar Wood paraseste trupa. In ciuda previziunilor ca trupa se va desfiinta, dat fiind faptul ca Wood era cel care o conducea, Lynne devine noul lider, iar impreuna cu Bevan (si ceilalti membrii ramasi dupa plecarea lui Wood) vor lansa al doilea album , ELO 2, in 1973. Noul album va aduce un alt single de Top 10, Roll Over Beethoven, un cover mult mai elaborat dupa melodia lui Chuck Berry din 1956. Al treilea album, lansat spre sfarsitul anului 1973, va aduce un alt hit Showdown care va ajunge pina pe locul 12 in UK Singles Chart. Vorbind despre aceasta melodie, Lennon afirma intr-un interviu din 1974 ca asa ar fi sunat Beatles daca ar fi ramas impreuna si i-a numit pe E.L.O. fii trupei The Beatles, un lucru care sa recunoastem este o afirmatie foarte magulitoare, mai ales ca venea din partea unui om de geniu.

Pentru cel de-al patrulea album, Eldorado, A Symphony, Lynne reuseste sa angajeze o orchestra si un cor. De pe acest album E.L.O. va avea hitul Can't Get It Out of My Head. Daca veti asculta cu atentie, veti observa ca stilul Beatles inca mai dainuia in compozitiile E.L.O. Intre timp, trupa incepuse sa aiba succes si in Statele Unite, find invitata de patru ori in spectacolul de televiziune The Midnight Special, un spectacol popular de varietati, care a rulat intre 1973 si 1981 la NBC. De remarcat ca E.L.O. a fost singura trupa cu cele mai multe aparitii (1973, 1975, 1976, 1977).

Intre 1975 si 1976, E.L.O. vor mai lansa doua albume, Face the Music si A New World Record, cu toate acestea, in Marea Britanie E.L.O. era inca o trupa necunoscuta, in ciuda faptului ca A New World Record ajunsese in Top 10 UK Albums Chart (locul 6) , primise Discul de Platina si mai multe single-uri de pe el ajunsesera in Top 10 UK Singles Chart (Livin' Thing, Telephone Line, Rockaria!). Pe coperta acestui album apare pentru prima data si logo-ul multicolor E.L.O., inspirat din speaker-ul unui jukebox Wurlitzer model 4008, un simbol putin original dar care va deveni una din semnaturile trupei.

Cel de-al saptelea album, Out of the blue, lansat in 1977, va fi premiat cu mai multe Discuri de Platina si de pe el vor fi extrase melodiile Turn to Stone, Sweet Talkin' Woman, Mr. Blue Sky si Wild West Hero.

1979 si 1980 au fost si au ramas anii de varf ai E.L.O. In acest interval ei vor lansa doua albume, Discovery si Xanadu (cu melodii de pe coloana sonora a filmului cu acelasi nume) cu o influenta puternica disco. Tinand cont de idealul initial al lui Roy Wood, ramine intrebarea daca The Beatles ar fi sunat la fel de disco la sfarsitul anilor '70. Totusi, melodiile E.L.O. de pe aceste doua albume sunt probabil cele mai cunoscute publicului, in special cel romanesc. Vocea lui Jeff Lynne, foarte a la Lennon si armonizata tehnic, devine cu aceasta ocazie o alta semnatura specifica a formatiei.

Albumul-concept Time din 1981 aduce o noua schimbare de sunet, de aceasta data sintetizatoarele fiind in prim-plan, conform tendintei muzicale de la acea data, iar muzica fiind mai mult electronica decat rock progresiv, in comparatie cu albumul-concept Eldorado din 1974. De pe acest album au fost extrase melodiile Hold on Tight, Twilight, The Way Life's Meant to Be, Here Is the News and Ticket to the Moon. In acelasi an formatia a efectuat ultimul turneu pentru promovarea albumului, pentru prima data fara violoncelisti. Se poate observa cu usurinta, chiar si la o prima auditie, ca melodia The Way Life's Meant to Be aduce foarte mult cu versiunea Living next door to Alice (1976) a celor de la Smokie.

Jeff a vrut sa continue cu lansarea unui dublu album insa CBS a refuzat pretextand ca ar fi prea costisitor. In final materialul pentru cele doua albume a fost comprimat intr-unul singur, Secret Messages, care a fost lansat in 1983. Albumul a devenit un succes instant in Marea Birtanie, ajungand pina pe locul 4 in UK Albums Chart, in special datorita hitului Rock'n'Roll is king. Printre fani aparusera zvonuri ca trupa se va destrama, zvonuri infirmate public chiar de Bevan care la acea data fusese invitat ca baterist in formatia Black Sabbath. Totusi, la scurt timp, tot el anunta ca vrea sa se alature permanent lui Black Sabbath, iar Lynne incepuse inregistrarile pentru coloana sonora a filmului Electric Dreams (1984). Lynne era inca obligat contractual sa conceapa in continuare albume pentru E.L.O. In 1985 acesta s-a intors in studio pentru a inregistra penultimul album, Balance of Power, lansat in 1986. Singurul single care a reusit sa intre in topuri de pe acest album a fost Calling America. In 1986 trupa s-a destramat de facto desi acest lucru a fost anuntat de abia 2 ani mai tarziu, chiar daca Bevan il abordase pe Lynne pentru a inregistra un nou album, lucru care l-a fortat pe acesta sa admita desfiintarea trupei.

In 1989 Bevan incearca sa innoade traditia E.L.O. formand o trupa E.L.O. Part II care va lansa 2 albume (Electric Light Orchestra Part Two in 1990 si Moment of truth in 1994) si va dura pina in 2000. In 2000 Jeff Lynne revine cu E.L.O. prin lansarea unei compilatii remasterizate, Flashback. In anul 2001 este lansat ultimul album al E.L.O. numit Zoom, pe care vor fi invitati si doi fosti Beatles, Ringo Starr si George Harrison. Desi fusese anuntat si un turneu acesta nu a mai avut loc, Lynne fiind foarte afectat de boala si apoi moartea lui Harrison in 2001.

Mai trebuie spus ca Lynne a fost contactat in 1994 de cei trei Beatles pentru a produce noile lor cantece si pentru restaurarea inregistrarilor cu vocea lui John Lennon. Cele doua cantece produse impreuna cu Jeff Lynne au fost Free as a bird si Real Love. In 1997 melodia Free as a bird castigat premiul Grammy pentru Cea mai buna interpretare pop a unui duo/grup si a devenit cel de-al 34-lea single al The Beatles care a ajuns in top 10 al US Billboard Hot 100 (locul 6).

Am sa inchei aici aceasta prezentare si i voi lasa pe cei interesati de mai multe detalii sa descopere singuri istoria Electric Light Orchestra. Desi ei nu au fost inclusi in Rock and Roll Hall of Fame, pentru mine E.L.O. ramane o formatie cu un stil deosebit, chiar daca multi ar putea sustine ca au fost un surogat pentru fanii care plangeau dupa The Beatles. Ce dovezi pentru meritele lor in muzica ultimilor 40 de ani mai pot fi aduse, dupa toate single-urile lor de top atat in Statele Unite cat si in Marea Britanie? Probabil ca succesul lor in Statele Unite a fost mai mare decat in Marea Britanie fiindca publicul american era inca sub impresia puternica provocata de The Beatles. In plus, colaborarile cu fostii membri ai The Beatles si aprecierile acestora fata de muzica lui Jeff Lynne, un continuator al ideilor The Beatles vis-a-vis de muzica, reprezinta o medalie de excelenta pe care nu o va putea acorda niciodata vreo autoritate muzicala internationala.

Melodiile din lista sunt o selectie personala din antologia E.L.O., iar alegerea mea s-a bazat in special pe hiturile foarte cunoscute ale acestora.

Enjoy!