Erasure sunt un duo britanic de muzica synthpop/new wave, formata in 1985 de Andy Bell (vocal) si Vincent Clarke (compozitie, claviatura). Cei doi s-au intalnit cind Vince Clarke (pe numele real Vincent John Martin) a publicat un anunt de selectie a unui vocalist pentru un nou proiect muzical, in urma caruia l-a ales pe Andy Bell. Vince Clarke a fost unul din membrii fondatori ai trupei Depeche Mode (1980), fiind de altfel si compozitorul primelor trei melodii ale acesteia: New life (1981), Dreaming of me (1981), Just can't get enough (1981). Dupa despartirea de Depeche Mode (noiembrie 1981), nemultumit de directia muzicala in care se indrepta trupa, Clarke a avut un succes mai mult sau mai putin notabil cu cateva proiecte muzicale personale: Yazoo (1981, impreuna cu Allison Moyet), The Assembly (1983, impreuna cu Eric Radcliffe) si alte cateva compozitii pentru diversi artisti britanici. In schimb, la vremea aceea, Andy Bell nu avea inca o experienta muzicala, el fiind, la momentul anuntului lui Clarke, angajat la o fabrica de ambalare a carnii in Peterborough.

Originea numelui de Erasure a ramas neclara, una din variante fiind ca un tehnician al casei de productie Mute Records a scris accidental pe caseta demo a primului single al formatiei, Who needs love (Like that), acest cuvant. Pentru ca formatia inca nu isi alesese un nume la acea data, au adoptat aceasta denumire. Single-ul a fost lansat in 1985, aparand ulterior pe primul album, Wonderland (1986) si a avut un succes minor la prima lansare (locul 55 in UK Singles Charts). In 1992, a fost remixat pe albumul compilatie Pop! - the First 20 Hits si a ajuns pina pe locul 10 in UK Singles Charts.

Primul album, Wonderland, nu a fost un succes, insa pentru istoria formatiei, privit acum retrospectiv, este considerat un exemplu clasic de de album synth-pop al anilor '80, mai ales ca reprezinta inceputul carierei unei formatii care a rezistat testului timpului. Clarke vrusese initial ca fiecare melodie de pe album sa fie interpretata de artisti diferiti, insa, in final, Andy Bell a interpretat toate melodiile, Clarke luand decizia sa formeze un parteneriat pe termen lung cu Bell. Cu toate acestea, criticii au apreciat ca vocea lui Bell este doar o imitatie a vocii lui Allison Moyet, fosta partenera a lui Clarke in trupa Yazoo. Albumul contine si piesa B-side Oh, l'amour care a ajuns doar pe locul 85 in UK Singles Chart (1986). In 2003, piesa a fost remixata, aparand pe albumul compilatie Hits! The Very Best of Erasure, si a reusit sa ajunga pina pe locul 13 in acelasi top.

The Circus, al doilea album, aparut in 1987, a fost un succes, in special in Marea Britanie, albumul devenind cel mai longeviv album al formatiei in topurile britanice. Succesul albumului a fost asigurat de 4 piese: It doesn't have to be (locul 12, UK Singles Chart), Victim of love (locul 7, UK Singles Chart; locul 1 US Bilboard Hot Dance Club Play), Sometimes (locul 2, UK Singles Chart) si The Circus (locul 6, UK Singles Chart).

In 1988, Erasure lanseaza al treilea album, The Innocents, care a reprezentat in primul rand impunerea formatiei pe piata muzicala din Statele Unite, lucru pe care cele doua albume anterioare nu il reusisera. Acest album a fost primul dintr-o lunga serie de albume ce au urmat care a fost premiat de doua ori cu Discul de platina, ajungand pe locul 1 in UK Albums Charts si locul 49 in US Billboard 200. Pe acest album se gasesc cateva din hiturile cunoscute ale formatiei, precum A little respect, Ship of fools, Chains of love.

Urmatoarele albume, Wild! (1989) si Chorus (1991) au ajuns amandoua pe locul 1 in topul UK Albums Chart de albume. Amandoua sunt pina acum cele mai bune albume ale formatiei in cei peste 25 de ani de existenta.

In 1992 apare albumul ABBA-esque, un album tribut ABBA care devine primul album (si singurul, pina acum) al formatiei, ce ajunge pe primul loc in UK Singles Chart. Albumul a reprezentat, in opinia fanilor ABBA, un catalizator major pentru revenirea in atentia publicului a muzicii ABBA in anii '90. In toamna aceluiasi an, Erasure lanseaza si albumul de best-of-uri, Pop! The First 20 Hits, ce contine 19 melodii de succes in ordine cronologica, plus un remix al piesei Who needs love (Like that). Si acest din urma album va deveni number-one in topul UK Albums Chart.

Al saselea album, I say, I say, I say (1994), aduce o scadere de popularitate in Marea Britanie, desi a avut doua melodii in top 10 UK Singles Chart (Run to the sun si Always), dar a reusit sa intre in Top 20 in Statele Unite.

Incepand cu 1995 sunetul Erasure devine mai experimental si mai introspectiv, acest lucru avand probabil o legatura si cu faptul ca in 1994 Andy Bell recunostea ca este homosexual. Cu toate acestea, el fusese deja catalog ca un gay icon, iar cariera lui si a formatiei nu a fost afectata in mod semnificativ. Tot in aceasta perioada Bell devine un activist in diverse fundatii de caritate ce luptau impotriva AIDS sau HIV si participa la diverse spectacole organizate de acestea pentru strangerea de fonduri.

Al saptelea album eponim, Erasure, lansat in 1995, aducea schimbarea de care vorbeam, formatia renuntand la melodiile de 3 minute in favoarea unor melodii mai ample ce ajungeau chiar pina la 6-7 minute, precum Stay with me si Rock me gently. Desi albumul nu a fost un succes in Marea Britanie, el se afla pe primul loc in topul albumelor preferate de fanii Erasure.

Dupa anul 2000 albumele Erasure au fost mai putin reusite, din perspectiva locului pe care s-au clasat single-urile in topuri, de abia in 2005 formatia reusind sa aiba un single in top 5 UK Singles Chart (Breathe, locul 4). In 2007, formatia revine in atentia publicului cu un album in stilul dance caracteristic, mai comercial, numit Light at the end of the world.

In 2001 Clarke dezvolta un proiect personal in colaborare cu diversti artisti, pentru a crea compozitii muzicale de sunet spatial, utilizand sistemul 3D AudioScape. In 2009, Academia Britanica a Muzicologilor, Compozitorilor si Autorilor ii acorda premiul Ivor Novello, pentru cei 30 de ani de cariera artistica. De remarcat ca in lista celor premiati anterior se regasesc muzicieni britanici ca John Lennon, Paul McCartney, Freddie Mercury sau Pet Shop Boys.

In 2005 Andy Bell lanseaza un album solo, Electric blue, urmat in in 2010 de al doilea album solo, Non-Stop. In 2004 Bell anunta ca este infectat cu HIV, lucru pe care il stia inca din 1998.

In ultimii doi ani Clarke si Bell au lansat mai multe compilatii, bets-of-uri si versiuni remasterizate ale hiturilor lor. Cu o cariera de 25 de ani in muzica electronica, Erasure ramane insa o referinta atat in muzica britanica cat si in muzica internationala, contributia celor doi in muzica new-wave si cea dance fiind, fara nici o indoiala, remarcabila.

Ca fan Erasure, am ales in aceasta seara o lista particularizata si cu preferintele mele personale, pe langa hiturile majore binecunoscute ale formatiei. De aceea, am ales ca bonusuri pentru acest playlist 4 melodii mai putin cunoscute ale formatiei si mai multe melodii de pe albumul Chorus (1991) si Wild (1989), albumele care m-au facut sa ma atasez de muzica lor. Ca power-play am ales in mod exceptional 2 piese You surround me si Am I right?, piese care mi-au placut din prima clipa atunci cind le-am auzit la Radio Contact in anii '90 si care mi-au ramas multa vreme in minte. Sunt cateva din acele piese care te fac sa spui "aceasta melodie as fi vrut sa o compun eu".

Enjoy!