Love hurts este un cantec compus in 1960 de cantautorul de muzica country Boudleaux Bryant. Prima inregistrare le apartine celor de la The Everly Brothers, care mai interpretasera si alte hituri compuse de Bryant si sotia sa Felice, printre care Bye bye love (1957), Wake Up, Little Susie (1957) si All I have to do is dream (1958). Totusi, prima interpretare care a tranformat cantecul intr-un hit a fost cea a lui Roy Orbison din 1961. In 1973, Love hurts apare si pe albumul postum Grievous angel al lui Gram Parsons, fost membru al trupei The Byrds, iar dupa disparitia acestuia in 1973, Emmylou Harris, o cantareata cu care Parson colaborase pe acest ultim album la inregistrarea lui, va face din Love hurts o semnatura muzicala personala in repertoriul ei. Cea mai de succes versiune a cantecului, pina la cea a trupei Nazareth, ii apartine lui Jim Capaldi, care a ajuns pina pe locul 4 in UK Singles Chart in 1975.

(citeşte)

Sunny este o melodie compusa de Bobby Hebb in 1965, sub impresia produsa de moartea lui lui John F. Kennedy si a evenimentelor care au urmat dupa aceea. Tot in 1963, fratele lui Bobby fusese ucis intr-un club din Nashville. Hebb declara ca versurile cantecului sau aduceau o speranta de vremuri mai bune in ciuda tuturor vicisitudinilor prin care trecea in acea perioada neagra din viata lui. Melodia a fost inclusa initial pe o caseta demo produsa de Jerry Ross, un producator apreciat la acea vreme in Statele Unite. Totusi, prima inregistrare oficiala a melodiei ii apartine lui Mieko "Miko" Hirota, o cantareata japoneza de succes in anii '60, care isi capatase supranumele Dynamite Girl, fiind considerata o Connie Francis a Japoniei. Pina la aparitia melodiei in varianta lui Hebb, ea a mai fost interpretata si de cantaretul american de jazz Dave Pike in 1966. Varianta lui Hebb, din acelasi an, a reusit sa ajunga pana pe locul 3 in US R&B Chart si pe locul 2 in US Pop Chart, dovedindu-se de-a lungul ultimilor 50 de ani o melodie fara varsta datorita versurilor sale optimiste. Succesul ei fulminant a facut ca melodia sa fie preluata in acelasi an 1966 de numai putin de 15 ori (!) si sa cunoasca in urmatorii 3 ani un total de aproape 80 de versiuni diferite (!).

(citeşte)

Can't help falling in love a fost inregistrata in original de Elvis Presley si a fost scrisa de Hugo Peretti, Luigi Creatore si George David Weiss. Melodia a aparut pe albumul Blue Hawaii lansat pe 1 octombrie 1961 si a ajuns pe primul loc in topul Billboard Easy Listening pe 13 ianuarie 1962. Putini stiu insa ca ea este in fapt o adaptare dupa o piesa de muzica clasica scrisa in 1780 de compozitorul francez de origine germana Jean Paul Égide Martini (1741-1816, pe numele adevarat Johann Paul Aegidius Schwarzendorf), care a folosit pentru libretul ei versurile poemului intitulat Romance din nuvela Celestine scrisa de Jean-Pierre Claris de Florian (1977-1794) si publicata in 1785. Titlul initial al piesei compuse de Martini era Romance du chevrier, dar in prima jumatate a secolului al XIX-lea a inceput sa fie cunoscuta sub titlul Plaisir d'amour datorita primului vers al ei (Plaisir d'amour ne dure qu'un moment). Succesul pe care l-a cunoscut piesa in anii ce au urmat l-a determinat pe renumitul compozitor francez Hector Berlioz sa aranjeze piesa pentru orchestra (1859). Prima interpretare asa-zis moderna este sansoneta interpretata de cantareata si actrita franceza Yvonne Printemps in 1931.

(citeşte)

Yesterday a fost inregistrata in original de The Beatles pe albumul Help! din 1965. Desi melodia este creditata duo-ului Lennon/McCartney, ea a fost compusa doar de Paul McCartney si, conform biografiei sale, el ar fi compus-o dupa ce a auzit-o in vis. Indiferent cat de picant ar fi acest amanunt, un lucru e cert: Yesterday detine recordul Guiness World Records pentru melodia cu cele mai multe versiuni alternative inregistrate (peste 1600). In 1997 cantecul a fost inclus in Grammy Hall of Fame, iar in 1999 a fost votat cel mai bun cantec al secolului XX intr-un sondaj organizat de BBC Radio 2 in randul ascultatorilor si specialistilor.

(citeşte)

Melodia de astazi are o vechime de peste un secol si jumatate si face parte din folclorul american. Unii muzicologi sustin ca acesta e unul din cantecele tiparite pe foi volante aduse de emigranti in America. Cantecul ar fi putut fi pierdut pentru totdeauna daca folcloristul Alan Lomax, impreuna cu tatal sau, nu l-ar fi inregistrat in interpretarea lui Tillman Cadle, un cantaret de folk si activist sindical din Kentucky. Totusi, sursa lui exacta este inca o controversa. O varianta (intemeiata) sustine ca se refera la bordelul Rising Sun al doamnei Marianne LeSoleil Levant - de unde ii venea si numele, in limba engleza LeSoleil Levant se traduce Rising Sun - o afacere care a functionat intre 1862 si 1874 in New Orleans. A doua varianta considera ca se refera la o femeie inchisa la Orleans Parish, o inchisoare pentru femei care avea pe frontispiciu un soare ce rasarea (rising sun). In ceea ce priveste alte variante puteti gasi mai multe detalii aici.

(citeşte)