Editia cu muzica instrumentala din aceasta seara vine dupa aproape 6 luni de documentare si audieri si asta pentru ca am incercat sa aduc in atentia ascultatorilor melodii cat mai cunoscute, dar cu siguranta demult uitate intr-un colt al mintii. Sunt cateva piese instrumentale pe care vreau sa le remarc din aceasta seara, in special cele ale caror poveste mi-a trezit interesul in mod special.

Prima dintre ele este Blue Tango, compusa de Leroy Anderson, cel care a fost prezent in editia trecuta cu piesa Sleigh Ride. Blue Tango a fost prima piesa instrumentala care a atins cifra de un milion de copii vandute. Desi piesa a ajuns pina pe locul 1 in US Billboard in 1952, ea a devenit un cantec popular dupa ce textierul american Mitchell Parish a pus melodia pe versuri. Probabil ca cea mai cunoscuta versiune de publicul din Romania este cea din 1977 interpretata de Amanda Lear, cu toate ca versiunea ei nu a fost un succes comercial.

Pentru ca a venit vorba de tango, in lista veti mai gasi cateva piese foarte des auzite in ringurile de dans cum sunt Valsul nr. 2 al lui Soshtakovici, Tango Tzigane Jalousie de Jacod Gade sau Espana Cani de Pascual Marquina Narro. Intamplator, ultimele doua melodii fac referire la tigani, cani in limba spaniola insemnand tigani, fara ca acest lucru sa aiba vreun inteles peiorativ, dimpotriva ambele fiind bucati muzicale foarte cunoscute si apreciate de melomani.

O alta melodie legata de cultura rroma este melodia cunoscuta sub titlul modern Two guitars in original Две Гитары (Dve gitari) care este un cantec rusesc inspirat din muzica tiganilor. Apollon Grigoriev, un poet, literar si critic de teatru rus a scris in 1857 un poem intitulat "Tzyganskaya Vengerka" (Tiganca maghiara) si i-a cerut compozitorului Ivan Vasiliev sa scrie muzica pentru el. La acea vreme, trupele de dans si muzica tiganesti erau angajate la restaurentele mari pentru a performa pentru elita rusa. Cantecul a ajuns astfel sa fie interpretat de un ansamblu coral tiganesc aflat sub bagheta lui Vasiliev. In timp cantecul a fost preluat si de alti interpreti internationali cu versuri diverse, dar a inceput sa fie preferat de big-band-uri ca piesa instrumentala. Astazi putini mai stiu ca acest cantec este unul cu versuri la origini, acest lucru datorandu-se si americanului Carl Fisher care a inregistrat in 1925 doua improvizatii instrumentale bazate pe acest cantec protejate de drepturi de autor. Am inclus aceasta melodie in lista in interpretarea formatiei finlandeze The Mustangs de pe albumul Twistside Story (1988).

O alta piesa remarcabila este Misirlou, despre care putini stiu ca este un cantec traditional grecesc in stilul rebetiko, inregistrat pentru prima data de cantaretul Michalis Patrinos in 1927. Cantecul a devenit o piesa instrumentala faimoasa dupa ce chitaristul american Dick Dale a rearanjat-o in 1962 pentru chitara solo. Dale fusese provocat de un fan de-al sau ca nu poate canta o melodie doar cu o singura coarda a chitarii. Atunci, Dale, care avea o ascendenta libanezo-americana, si-a adus aminte cum tatal sau interpreta Misirlou pe o singura coarda la oud, un instrument utilizat in partea de nord a Africii asemanator cobzei. El a crescut tempo-ul melodiei si a aranjat-o in stil rock'n'roll, intituland-o Miserlou, titlu cu care a si devenit cunoscuta in Statele Unite.

Tema serialului Doctor Who, care se apropie deja de 60 de ani de cand a fost compusa, este una din primele teme de televiziune pe muzica electronica si una dintre cele mai cunoscute, inregistrata cu mult inainte de aparitia sintetizatoarelor comerciale. Notorietatea melodiei este bineinteles datorata si faptului ca serialul britanic Doctor Who este cel mai longeviv spectacol sf din istoria programelor de televiziune, el avand nu mai putin de 32 de sezoane ce au rulat intre 1963-1989 si 2005-prezent. Ron Grainer, un compozitor de origine australiana ce a facut cariera in Marea Britanie, este prezent in lista cu o alta tema sf faimoasa, cea din seria Tales of the unexpected (Povestiri cu final neasteptat), care a rulat si pe micile ecrane din Romania in anii '90.

Tarantella este un dans folcloric italian cu un tempo ridicat, acompaniat de tamburina si este una din cele mai cunoscute melodii traditionale italiene. Fiecare regiune din peninsula are dansul sau specific de tarantella, chiar daca in unele cazuri denumirea difera de la o regiune la alta (tammuriata in Campania, pizzica in Salerno). Interesant e faptul ca dansul are origini grecesti, fiind, initial, un dans ritualic inchinat lui Apollo si lui Dyonisos. Primele colonii grecesti s-au stabilit in sudul Italiei, Sicilia si zona napoletana actuala. Numele dansului vine de la numele regiunii Tarent (actualul Taranto), unde vechile credinte sustineau ca paianjenul-lup (tarantulla) este foarte veninos si ca singurul antidot pentru muscatura sa mortala este executarea unui dans frenetic pe un ritm muzical alert care sa previna decesul victimei.

Vreau sa fac doua observatii: versiunea instrumentala a melodiei Street Dance apare pe single-ul original care contine versiunea originala (cu text), iar melodia The Floral Dance, care a fost compusa in 1911 de pianista Kate Emily Barkley "Katie" Moss (muzica si versuri), a fost foarte popularizata in versiunea instrumentala; versiunea vocala este putin cunoscuta in afara Angliei, cantecul fiind inspirat de un festival popular din districtul Cornwall.

Enjoy!