Volumul 8 al cutiutei cu muzichii italiene de astazi aduce, ca de obicei, cateva melodii remarcabile. Prima dintre ele este compusa de Piero Umiliani (1926-2001), un compozitor italian de film. Printre creatiile lui Umiliani se numara coloane sonore pentru filme spaghetti western, giallo, exploitation si soft sex. Desi nu este la fel de cunoscut ca Ennio Morricone sau Riz Ortolani, Umiliani a fost unul din compozitorii care au contribuit la definirea stilului muzical cu influente jazz al coloanelor sonore pentru filmele din anii '60 si '70, si el a fost redescoperit in ultimele doua decenii cand melodiile sale mai vechi au fost incluse pe coloanele sonore ale filmelor The Big Lebowski sau Ocean's Twelve. Melodia inclusa in lista de azi este binecunoscuta Mah na mah na, care a fost popularizata de show-ul de televiziune american The Muppets Show (1977). Initial, melodia a aparut pe coloana sonora a filmului de tip mondo intitulat Suedia, Infern si Paradis (1968) si a fost prima data preluata in seria tv pentru copii Sesame Street (1969) si in spectacolul de varietati The Ed Sullivan Show (1969).

(citeşte)

Recunosc ca e din ce in ce mai dificil sa gasesc piese cunoscute in limba spaniola cantate de artisti de origine spaniola desi, in mod paradoxal, limba spaniola este una din cele mai folosite in productiile internationale. Putini cantareti de nationalitate spaniola sunt recunoscuti pe plan international, fie pentru ca cei mai in varsta dintre ei interpreteaza muzica spaniola traditionala sau pop si sunt vedete la nivel national (Ana Belen, Ana Torroja, Isabel Pantoja, Rosario Flores sau regretata Rocio Durcal), fie pentru ca cei din generatia tanara prefera sa cante in limba engleza. Exceptiile, cum sunt Julio Iglesias si fiul sau, Enrique, sunt deja staruri internationale care au ajuns sa aiba succes indiferent de limba in care isi interpreteaza melodiile. Totusi, exista si cantareti spanioli din generatia tanara care continua sa cante cu o vadita mandrie si obstinatie in limba nativa (Alejandro Sanz sau Monica Naranjo).

(citeşte)

Lista cu melodii de astazi acopera peste 50 de ani de muzica franceza. Cea mai veche melodie din lista este celebra C'est si bon ce dateaza din 1947, o piesa scrisa de Henri Betti (muzica) si André Hornez (versuri). In original ea a fost interpretata de cantaretul belgian de origine germana Angèle Duran si a fost un succes atat in varianta franceza in Belgia cat si in limba germana in Germania acelor vremuri. Versiunea in limba engleza a fost popularizata de Johnny Osmond (1949), cand a atins pozitia 25 in topul Billboard, si de Eartha Kitt, pe coloana sonora a filmului New Faces of 1952 (1954). Printre cei mai renumiti cantareti care au interpretat acest cantec de-a lungul anilor se numara Louis Armstrong, Rita Lee, Cliff Richard & The Shadows, Billy Vaughn & His Orchestra, Dionne Warwick si, bineinteles, Yves Montand, cel care este prezent si in lista acestui volum.

(citeşte)

Aceasta editie contine nu mai putin de sase melodii cu o vechime de peste 50 de ani. Cea mai cunoscuta dintre ele, fireste, este melodia El condor pasa care a cunoscut succesul international datorita formatiei Simon & Garfunkel. Acestia au auzit-o prima data in interpretarea lui John Milchberg cu titlul Paso del condor in anii '60, insa melodia era cu mult mai veche de atat. Daniel Alomía Robles, un etnomuzicolog si autor peruan de muzica zarzuela (un gen liric dramatic ce imbina pasaje poetice vocale cu muzica) a cules-o din folclorul andean si a compus melodia sub titlul El condor pasa in 1913. Robles a murit in 1942, insa fiul sau i-a dat in judecata pe Simon & Garfunkel dupa ce acestia au lansat albumul Bridge over troubled water (1970), pretinzand ca melodia ii apartine tatalui sau. El a reusit sa demonstreze acest lucru, mai ales ca drepturile de copyright erau inregistrate in Statele Unite inca din 1933. Melodia pe care am inclus-o in lista este o versiune contemporana, cu o orchestratie apropiata de original, insa am pastrat pentru formalitate numele lui Daniel Alomía Robles.

(citeşte)

Muzica franceza continua sa ma fascineze si ma pune in situatia de a ma indragosti in fiecare zi de ea, desi pina acum un an, cand am publicat prima cutiuta cu muzica franceza, nu ma incanta deloc. Ascultand-o, descopar melodii care acum fac parte din patrimoniul international, dar despre care nimeni nu isi mai aminteste cum si unde au aparut, insa originea lor este cumva inevitabil legata de un compozitor sau un cantaret francez. Si aceasta editie aduce cateva povestiri mai putin cunoscute despre unele cantece frantuzesti, pe care le-am aflat si eu in timp ce adunam materiale muzicale pentru acest post.

(citeşte)