Editia cu muzica instrumentala din aceasta seara vine dupa aproape 6 luni de documentare si audieri si asta pentru ca am incercat sa aduc in atentia ascultatorilor melodii cat mai cunoscute, dar cu siguranta demult uitate intr-un colt al mintii. Sunt cateva piese instrumentale pe care vreau sa le remarc din aceasta seara, in special cele ale caror poveste mi-a trezit interesul in mod special.

Prima dintre ele este Blue Tango, compusa de Leroy Anderson, cel care a fost prezent in editia trecuta cu piesa Sleigh Ride. Blue Tango a fost prima piesa instrumentala care a atins cifra de un milion de copii vandute. Desi piesa a ajuns pina pe locul 1 in US Billboard in 1952, ea a devenit un cantec popular dupa ce textierul american Mitchell Parish a pus melodia pe versuri. Probabil ca cea mai cunoscuta versiune de publicul din Romania este cea din 1977 interpretata de Amanda Lear, cu toate ca versiunea ei nu a fost un succes comercial.

(citeşte)

Lista cu muzica braziliana de astazi cuprinde unele din cele mai celebre melodii braziliene din toate timpurile, alaturi de cateva hituri ale artistilor brazilieni contemporani precum Gera Samba, KLB sau Skank. Iata cateva din melodiile pe care vreau sa le remarc in aceasta editie:

Lanca perfume, un cantec din 1981 al cantaretei braziliene Rita Lee (din tata american si mama brazilianca cu descendenta italiana) face referire la un spray eteric popularizat pentru prima data la Carnavalul de la Rio de Janeiro din 1904. Principiul activ al sprayului este cloroetanul cunoscut si sub numele de clorura de etil, care, la inhalare, are un efect euforizant producand halucinatii, dar si efecte secundare periculoase: cresterea ritmului cardiac, tiuituri in urechi, pierderea temporara a simtului tactil, distrugerea celulelor creierului si, in combinatie cu alcoolul, poate duce la coma. Sprayul, de altfel nevinovat, a devenit cu timpul un simbol al carnavalurilor braziliene, insa el era folosit mai degraba ca drog inhalat in timpul dansului. In 1961, in urma semnalarii unor cazuri de intoxicari grave, a fost interzis printr-un decret prezidential.

(citeşte)

In cutiuta din aceasta seara sunt cateva melodii cu povesti interesante. Prima dintre ele se leaga de cantecul La goualante du pauvre Jean, un cantec interpretat in original de Edith Piaf, inclus pe albumul cu acelasi nume ce a aparut in 1955. Muzica lui a fost compusa de Marguerite Monnot, o pianista si compozitoare franceza de muzica de film in anii '50, iar versurile au fost scrise de Rene Rozaud. Cantecul va deveni un succes international incepand cu 1956, dar in versiunea in limba engleza, in interpretarea orchestrei conduse de Lex Baxter si apoi in 1962 in interpretarea lui Dean Martin. Cantecul fusese adaptat in limba engleza in 1954 de Jack Lawrence, cu titlul The poor people of Paris si asta din cauza unei confuzii fonetice, expresia pauvre Jean (sarmanul Jean) sunand asemanator (in limba franceza) cu pauvre gens (sarmanii oameni).

(citeşte)

Volumul 8 al cutiutei cu muzichii italiene de astazi aduce, ca de obicei, cateva melodii remarcabile. Prima dintre ele este compusa de Piero Umiliani (1926-2001), un compozitor italian de film. Printre creatiile lui Umiliani se numara coloane sonore pentru filme spaghetti western, giallo, exploitation si soft sex. Desi nu este la fel de cunoscut ca Ennio Morricone sau Riz Ortolani, Umiliani a fost unul din compozitorii care au contribuit la definirea stilului muzical cu influente jazz al coloanelor sonore pentru filmele din anii '60 si '70, si el a fost redescoperit in ultimele doua decenii cand melodiile sale mai vechi au fost incluse pe coloanele sonore ale filmelor The Big Lebowski sau Ocean's Twelve. Melodia inclusa in lista de azi este binecunoscuta Mah na mah na, care a fost popularizata de show-ul de televiziune american The Muppets Show (1977). Initial, melodia a aparut pe coloana sonora a filmului de tip mondo intitulat Suedia, Infern si Paradis (1968) si a fost prima data preluata in seria tv pentru copii Sesame Street (1969) si in spectacolul de varietati The Ed Sullivan Show (1969).

(citeşte)

Recunosc ca e din ce in ce mai dificil sa gasesc piese cunoscute in limba spaniola cantate de artisti de origine spaniola desi, in mod paradoxal, limba spaniola este una din cele mai folosite in productiile internationale. Putini cantareti de nationalitate spaniola sunt recunoscuti pe plan international, fie pentru ca cei mai in varsta dintre ei interpreteaza muzica spaniola traditionala sau pop si sunt vedete la nivel national (Ana Belen, Ana Torroja, Isabel Pantoja, Rosario Flores sau regretata Rocio Durcal), fie pentru ca cei din generatia tanara prefera sa cante in limba engleza. Exceptiile, cum sunt Julio Iglesias si fiul sau, Enrique, sunt deja staruri internationale care au ajuns sa aiba succes indiferent de limba in care isi interpreteaza melodiile. Totusi, exista si cantareti spanioli din generatia tanara care continua sa cante cu o vadita mandrie si obstinatie in limba nativa (Alejandro Sanz sau Monica Naranjo).

(citeşte)