Aceasta cutiuta cu muzica franceza imi da ocazia sa multumesc tuturor celor care mi-au scris sau mi-au dat mesaje de felicitare pentru selectiile muzicale din seria muzicii franceze. Este drept ca se putea si mai bine, se putea si mai mult, insa politica mea in aceasta privinta este de a selectiona artisti cat mai multi, stiluri cat mai diverse si nu in ultimul rand povestiri cat mai interesante despre melodiile pe care le prezint. Recunosc insa ca si eu la randul meu am uneori propriile mele gusturi muzicale si bineinteles favoritii mei, chiar si cand vine vorba de muzica franceza. In aceasta seara, printre cei pe care vreau sa ii remarc sunt:

Les Trois Cloches. Cantecul interpretat in aceasta lista de Edith Piaf dateaza din 1945 si a fost scris de Jean Villard Gilles and Marc Herrand. Jean Villard Gilles a fost un compozitor elvetian de origine franceza, dar si comediant, poet, umorist, actor si manager de cabaret. El a fondat dupa si in timpul celui de-al doilea razboi mondial doua cabarete (1940 si 1947), primul dintre ele fiind fondat in Laussane, intr-o cladire ce era un loc de intalnire pentru luptatorii din Rezistenta. Ca impresar, el a fost cel care l-a descoperit pe Jacques Brel, unul din cei mai mari cantautori belgieni. Melodia Les Trois Cloches (Trei clopote) a fost interpretata prima data de Edith Piaf alaturi de trupa Les Compagnons de la Chanson in turneul american din perioada 1945-1946. Les Compagnons de la Chanson a fost o trupa franceza din Lyon formata din timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar melodia a facut parte ulterior si din repertoriul lor, insa in versiunea in limba engleza, cu titlul The Three Bells pe versuri scrise de Bert Reisfeld in 1948. Varianta engleza a fost facuta populara de formatia americana de folk The Browns in 1959 si a capatat subtitlul The Jimmy Brown Song datorita liderului vocal Jim Ed Brown. De-a lungul anilor melodia a mai fost interpretata de multi alti artisti binecunoscuti ca Ray Charles, Nana Mouskouri, Roy Orbison, The Tremeloes sau Alison Krauss. In 1998 melodia Les Trois Cloches a fost reluata si de cantareata australiana Tina Arena pe albumul In deep.

(citeşte)

Editia cu muzica instrumentala din aceasta seara vine dupa aproape 6 luni de documentare si audieri si asta pentru ca am incercat sa aduc in atentia ascultatorilor melodii cat mai cunoscute, dar cu siguranta demult uitate intr-un colt al mintii. Sunt cateva piese instrumentale pe care vreau sa le remarc din aceasta seara, in special cele ale caror poveste mi-a trezit interesul in mod special.

Prima dintre ele este Blue Tango, compusa de Leroy Anderson, cel care a fost prezent in editia trecuta cu piesa Sleigh Ride. Blue Tango a fost prima piesa instrumentala care a atins cifra de un milion de copii vandute. Desi piesa a ajuns pina pe locul 1 in US Billboard in 1952, ea a devenit un cantec popular dupa ce textierul american Mitchell Parish a pus melodia pe versuri. Probabil ca cea mai cunoscuta versiune de publicul din Romania este cea din 1977 interpretata de Amanda Lear, cu toate ca versiunea ei nu a fost un succes comercial.

(citeşte)

Lista cu muzica braziliana de astazi cuprinde unele din cele mai celebre melodii braziliene din toate timpurile, alaturi de cateva hituri ale artistilor brazilieni contemporani precum Gera Samba, KLB sau Skank. Iata cateva din melodiile pe care vreau sa le remarc in aceasta editie:

Lanca perfume, un cantec din 1981 al cantaretei braziliene Rita Lee (din tata american si mama brazilianca cu descendenta italiana) face referire la un spray eteric popularizat pentru prima data la Carnavalul de la Rio de Janeiro din 1904. Principiul activ al sprayului este cloroetanul cunoscut si sub numele de clorura de etil, care, la inhalare, are un efect euforizant producand halucinatii, dar si efecte secundare periculoase: cresterea ritmului cardiac, tiuituri in urechi, pierderea temporara a simtului tactil, distrugerea celulelor creierului si, in combinatie cu alcoolul, poate duce la coma. Sprayul, de altfel nevinovat, a devenit cu timpul un simbol al carnavalurilor braziliene, insa el era folosit mai degraba ca drog inhalat in timpul dansului. In 1961, in urma semnalarii unor cazuri de intoxicari grave, a fost interzis printr-un decret prezidential.

(citeşte)

In cutiuta din aceasta seara sunt cateva melodii cu povesti interesante. Prima dintre ele se leaga de cantecul La goualante du pauvre Jean, un cantec interpretat in original de Edith Piaf, inclus pe albumul cu acelasi nume ce a aparut in 1955. Muzica lui a fost compusa de Marguerite Monnot, o pianista si compozitoare franceza de muzica de film in anii '50, iar versurile au fost scrise de Rene Rozaud. Cantecul va deveni un succes international incepand cu 1956, dar in versiunea in limba engleza, in interpretarea orchestrei conduse de Lex Baxter si apoi in 1962 in interpretarea lui Dean Martin. Cantecul fusese adaptat in limba engleza in 1954 de Jack Lawrence, cu titlul The poor people of Paris si asta din cauza unei confuzii fonetice, expresia pauvre Jean (sarmanul Jean) sunand asemanator (in limba franceza) cu pauvre gens (sarmanii oameni).

(citeşte)

Volumul 8 al cutiutei cu muzichii italiene de astazi aduce, ca de obicei, cateva melodii remarcabile. Prima dintre ele este compusa de Piero Umiliani (1926-2001), un compozitor italian de film. Printre creatiile lui Umiliani se numara coloane sonore pentru filme spaghetti western, giallo, exploitation si soft sex. Desi nu este la fel de cunoscut ca Ennio Morricone sau Riz Ortolani, Umiliani a fost unul din compozitorii care au contribuit la definirea stilului muzical cu influente jazz al coloanelor sonore pentru filmele din anii '60 si '70, si el a fost redescoperit in ultimele doua decenii cand melodiile sale mai vechi au fost incluse pe coloanele sonore ale filmelor The Big Lebowski sau Ocean's Twelve. Melodia inclusa in lista de azi este binecunoscuta Mah na mah na, care a fost popularizata de show-ul de televiziune american The Muppets Show (1977). Initial, melodia a aparut pe coloana sonora a filmului de tip mondo intitulat Suedia, Infern si Paradis (1968) si a fost prima data preluata in seria tv pentru copii Sesame Street (1969) si in spectacolul de varietati The Ed Sullivan Show (1969).

(citeşte)