Ceea ce nu multi stiu este ca muzica italo-disco nu s-a manifestat doar ca un curent muzical ci ea a avut o influenta mai larga. In realitate, italo-disco a creat o adevarata industrie a pop-ului care nu s-a limitat doar la peninsula italica, ci a cuprins si muzica (dar si moda) la nivel international, diverse inventii electronice avangardiste, filme si coloane de filme, a generat noi stiluri muzicale in anii ce au urmat (italo-house, italo-dance, eurodance) si chiar a avut o contributie semnificativa la formarea genului house primar in Chicago si a tehno-ului din Detroit. Genul euro-house, de care aminteam in unul din posturile anterioare, creat si produs de Stock, Aitken si Waterman isi trage seva tot din muzica italo-disco a anilor '83-'84, la fel ca si muzica altor artisti britanici printre care Pet Shop Boys sau Erasure.

(citeşte)

Termenul de muzica dance-pop este uneori asociat cu muzica artistilor eurodance din anii '90, dar in acelasi timp este folosit alteori pentru a cuprinde muzica artistilor produsi de Stock, Aitken si Waterman din ultima jumatate a anilor '80. Interesant este ca povestea muzicii dance-pop e atat de legata de trioul de producatori britanici, care mai este cunoscut si sub acronimul S.A.W. de la initialele numelor lor, incat am putea sa spunem fara sa gresim ca perioada muzicii dance-pop coincide cu perioada cuprinsa intre marirea si decaderea lor. Totusi, consecintele muncii lor si a echipei de ingineri de sunet si instrumentisti angajate de ei au fost foarte importante caci inspiratia si efortul lor au stat la baza la ceea ce a devenit in cele din urma muzica eurodance.

(citeşte)

Balada muzicala este prin definitie o compozitie muzicala cu caracter narativ pentru voce sau instrumente. Incepind cu prima jumatate a secolului XX termenul de balada a capatat sensul de melodie sentimentala, de dragoste, cu un tempo scazut si deseori scrisa intr-o forma standard. Baladele rock au aparut in mod evident odata cu aparitia genului muzical rock, si au trecut prin mai multe transformari pe masura ce rock-ul a evoluat in forme muzicale distincte.

(citeşte)

Perioada ce a urmat dupa declansarea curentului de opinie impotriva muzicii disco a fost marcat de scaderea dramatica a succesului comercial al albumelor si single-urilor disco. Producatorii si artistii de muzica rock si punk-rock au pornit o campanie de defaimare a muzicii disco pe care unii critici muzicali au explicat-o ca o reactie discriminatorie la cultura celor de culoare si a homosexualilor. Altii sustin ca muzica disco a diminuat influenta producatorilor de rock si a scazut dramatic castigurile unor case de discuri, iar miscarea "Disco Sucks" si "Death to Disco" era un raspuns pe masura pentru redobandirea statului muzicii rock in programele posturilor de radio si de televiziune. Oricare ar fi adevarul, certitudinea este ca daca in saptamana urmatoare Disco-Demolition Night (12 iulie 1979) primele 6 locuri din topurile americane erau ocupate de artisti disco, pina in septembrie in top 10 nu mai ramasese niciunul. Posturile de radio renuntau pe rind la difuzarea muzicii disco ca sa nu fie etichetate ca posturi disco, iar unii muzicieni rock chiar au adoptat o pozite fatis ostila fata de artistii influentati de disco, acuzandu-i pe Rod Stewart si David Bowie ca s-ar fi compromis. Au inceput sa apara tot mai multe cantece care parodiau si ridiculizau muzica si cantaretii disco, cele mai cunoscute dintre acestea fiind Frank Zappa - Dancin' fool si Steve Dahl - Do you think I'm disco?

(citeşte)

Termenul de italo-disco a aparut prima data in 1983 si se referea, la momentul aparitiei lui, la muzica electronica cu influente disco a catorva artisti germani si italieni de la inceputul anilor '80. Muzica italo-disco a fost una din primele forme de muzica electronica de dans si a evoluat incepand cu anii '70, reusind sa intre in atentia publicului in anul 1983, o data cu aparitia megamixului produs de casa de discuri ZYX Music.

(citeşte)