Perioada ce a urmat dupa declansarea curentului de opinie impotriva muzicii disco a fost marcat de scaderea dramatica a succesului comercial al albumelor si single-urilor disco. Producatorii si artistii de muzica rock si punk-rock au pornit o campanie de defaimare a muzicii disco pe care unii critici muzicali au explicat-o ca o reactie discriminatorie la cultura celor de culoare si a homosexualilor. Altii sustin ca muzica disco a diminuat influenta producatorilor de rock si a scazut dramatic castigurile unor case de discuri, iar miscarea "Disco Sucks" si "Death to Disco" era un raspuns pe masura pentru redobandirea statului muzicii rock in programele posturilor de radio si de televiziune. Oricare ar fi adevarul, certitudinea este ca daca in saptamana urmatoare Disco-Demolition Night (12 iulie 1979) primele 6 locuri din topurile americane erau ocupate de artisti disco, pina in septembrie in top 10 nu mai ramasese niciunul. Posturile de radio renuntau pe rind la difuzarea muzicii disco ca sa nu fie etichetate ca posturi disco, iar unii muzicieni rock chiar au adoptat o pozite fatis ostila fata de artistii influentati de disco, acuzandu-i pe Rod Stewart si David Bowie ca s-ar fi compromis. Au inceput sa apara tot mai multe cantece care parodiau si ridiculizau muzica si cantaretii disco, cele mai cunoscute dintre acestea fiind Frank Zappa - Dancin' fool si Steve Dahl - Do you think I'm disco?

(citeşte)

Termenul de italo-disco a aparut prima data in 1983 si se referea, la momentul aparitiei lui, la muzica electronica cu influente disco a catorva artisti germani si italieni de la inceputul anilor '80. Muzica italo-disco a fost una din primele forme de muzica electronica de dans si a evoluat incepand cu anii '70, reusind sa intre in atentia publicului in anul 1983, o data cu aparitia megamixului produs de casa de discuri ZYX Music.

(citeşte)

Acesta va fi probabil ultimul volum din seria rememorarilor despre muzica disco a anilor '70-'80. Desigur ca lista melodiilor nu poate, nu are cum sa fie exhaustiva intr-o astfel de serie care vrea doar sa aduca in atentia publicului mai tanar crampeie audio cu muzica disco pe care astazi o aud, intr-o forma sau alta, in ritmurile artistilor contemporani. Unii vor fi poate surprinsi sa auda in lista de melodii hituri ale anilor '90 ca Could it be magic (Take That), Could it be I'm falling in love (Worlds Apart), Give it up (Cut 'N' Move), If I can't have you (Chyp-Notics) sau It's raining men (Geri Halliwell). Si asta pentru ca muzica disco a influentat si inca influenteaza muzica produsa in ultimii 30 de ani.

(citeşte)

Povestea muzicii disco revine cu 2 liste de melodii in care veti regasi melodii indragite ale anilor '70 si '80. Daca unele melodii sau ritmuri va vor suna cunoscute la prima auditie sa stiti ca nu va inselati; multe dintre melodiile pe care le veti asculta au fost reluate, uneori chiar cu un succes mai mare decat originalul, in anii '90 si 2000.

In fapt, muzica disco de la inceputul anilor '80, anii decaderii sale, a supravetuit, prin transformare, in muzica boogie, italo-disco, europop, eurodance si tehno. Trebuie sa spunem ca muzica disco nu a fost un apanaj al cantaretilor de funk si soul ci ea a influentat si compozitiile formatiilor de rock ca Rolling Stones (Miss You), Queen (Another One Bites the Dust), Kiss (I Was Made For Lovin' You) sau Electric Light Orchestra (Don't Bring Me Down).

(citeşte)

Big Beat este un sub-gen muzical al breakbeat-ului, iar termenul a aparut la mijlocul anilor '90 pentru a incadra (oarecum retroactiv) muzica formatiilor ca The Prodigy, Fatboy Slim, The Chemical Brothers si altii.

(citeşte)