Uneori, este nevoie şi de astfel de oameni. De sacrificiu, să le spunem. Asta dacă privim prin prisma Istoriei. Deoarece puţini sunt cei care se obosesc să reţină numele rămase în umbră. Despre cine este vorba? Despre Neil Kinnock, omul care a avut ingrata misiune de a o ataca în permanenţă pe „Doamna de Fier” a Marii Britanii.

A devenit nr. 1 în Partidul Laburist în octombrie 1983, adică fix în luna al cărei top 10 din State îl ascultăm acum. De origini modeste, tatăl miner şi mama infiermieră, galezul pe atunci în vârstă de 39 de ani ajungea liderul formaţiunii de opoziţie într-un moment cât se poate de nefericit. Învinşi de Conservatori în alegerile de cu patru ani mai devreme, Laburiştii de stânga, având drept simbol trandafirul (ring a bell?) tocmai ce se scindaseră, în urma unor scandaluri interne. E drept, formaţiunea dizidentă – Partidul Social Democrat – n-a dansat pe scena politică decât în perioada 1981-88.

Ei bine, în această perioadă tulbure pentru stânga britanică era nevoit Kinnock să formeze Cabinetul din Umbră. Momentul 1992 va rămâne în Istorie drept unul cel puţin ciudat. În condiţiile în care Conservatorii erau văzuţi în toate sondajele cu şansa a doua, partidul lui Kinnock a „reuşit” să piardă alegerile, în parte şi unei prime pagini pe care influentul cotidian The Sun titra: „Dacă Kinnock va câştiga azi, rugăm ultima persoană care pleacă din Marea Britanie să stingă lumina”.

A fost picătura care a umplut paharul pentru Laburişti. Liderul partidului şi-a prezentat demisia şi a fost înlocuit pentru următorii doi ani de John Smith. Abia în 1994 avea să se producă declicul care aducea din nou partidul în prim-plan, odată cu alegerea ca lider a lui Tony Blair. Laburiştii (cu Gordon Brown premier, din 2007) au guvernat Marea Britanie între 1997 şi 2010, an în care au fost învinşi de Conservatorii conduşi de actualul prim-ministru, David Cameron.

Strădaniile lui Neil Kinnock nu au fost în van. A fost înnobilat de Regina Elisabeta a II-a şi acum poartă titlul de Baron Kinnock. A fost vice-preşedinte al Comisiei Europene, sub conducerea lui Romano Prodi. Asta până în 2004, când a fost numit în fruntea Consiliului Britanic. Coincidenţa face ca la scurt timp fiul său, Stephen Kinnock, să fie trimis la Sankt Petersburg, ca director al British Council, iar în prezent să funcţioneze în aceeaşi funcţie, dar la centrul cultural din Sierra Leone. Pe 3 octombrie 2011, soţia lui Stephen şi evident nora lui Neil Kinnock, fosta membră a Parlamentului European, Helle Thorning-Schmidt, liderul Social-Democraţilor din Danemarca, a devenit prima femeie prim-ministru la Copenhaga.

Am radio-grafiat un pic istoricul unei familii pornite de jos şi ajunse aproape de Reginele Marii Britanii şi Danemarcei. Revenind la muzicile care ne prind mult mai bine, să nu trecem aşa uşor peste versurile din deschiderea emisiunii. Pentru că „E frumoasă foc” e parcă mai de actualitate ca oricând pe plaiurile mioritice. Premonitorii pentru ceea ce se întâmplă astăzi, deoarece Pepino şi trupa sa lansau melodia în urmă cu zece ani.

Şi o menţiune pentru finalul care aduce în prim-plan o voce dispărută prematur, la doar 37 de ani. Remember Lhasa de Sela, doamna care ne-a încântat cu al său concert din 18 aprilie 2005, de pe scena Sălii Palatului.

Click Play pentru a asculta emisiunea.

• play
• pause
• stop
• min volume
• max volume