Octombrie 1988. O lună cu semnificaţii majore pentru Algeria. Guvernată cu mână de fier de partidul unic – Frontul de Eliberare Naţională – încă de la obţinerea independenţei faţă de Franţa, în 1962, ţara din nordul continentului african era zguduită de protestele de masă ale tinerei generaţii. Aceasta era împărţită în comunişti, incluzând aici şi pe militanţii pentru drepturile berberilor, şi integrişti islamişti. Ambele tabere s-au ridicat împotriva guvernării ţării de către partidul unic, dar au sfârşit prin a se încăiera între ele, în universităţi şi pe străzi.

Punctul culminant a fost atins în acea lună, când Chadli Bendjedid, preşedintele aflat în funcţie de zece ani de zile, a fost nevoit să se recunoască învins în urma manifestaţiilor şi să anunţe organizarea de alegeri libere. Trei ani mai târziu, democraţia avea să aducă la putere Frontul de Salvare Islamică. Ţara s-a cufundat în haos şi a izbucnit războiul civil, conflict care a produs peste jumătate de milion de victime. Totul s-a calmat doar prin intervenţia armatei, care a preluat puterea.

După valul de proteste din ţările învecinate, Tunisia, Egipt sau Libia, pe 24 februarie 2011, Algeria a ridicat în mod oficial starea de urgenţă instituită cu 19 ani mai devreme. Morala? O buclă în timp, pe spirala atât de sinuoasă a existenţei unui popor. Cu un scurt popas în volatila democraţie.

Tot în octombrie 1988, Robin Givens solicita divorţul de Mike Tyson, după opt luni de la căsătorie, perioadă marcată de conflicte casnice. Acelaşi Iron Mike era facturat cu două milioane de dolari de „mentorul” Donald Trump, pentru serviciile de consultanţă oferite timp de patru luni. Evident, magnatul american nu-l sfătuise pe campionul mondial al greilor să încheie un act prenupţial, astfel că doamna Tyson a plecat din căsnicie cu 10 din cele 50 de milioane de dolari, la cât era estimată averea din acel moment a pugilistului. Asta nemaipunând la socoteală vila de 4,5 milioane de dolari pe care soţia şi mama-soacră o cumpăraseră, în scurtul timp cât a durat căsnicia lui Robin. Trebuie să recunoaştem, meseria de nevastă de boxeur de succes e cu mult mai rentabilă decât aceea de nevastă de fotbalist.

Schimbând puţin registrul, să notăm o apariţie discografică excepţională. La jumătatea lui octombrie 1988, era lansat albumul „Traveling Wilburys vol. 1”, un material compus şi înregistrat în decurs de doar zece zile, la reşedinţa lui Dave Stewart, de câteva legende ale muzicii pop-rock: George Harrison, Bob Dylan, Roy Orbison, Jeff Lynne sau Tom Petty, sub titulatura şugubeaţă de The Traveling Wilburys. Primul single lansat, "Handle with Care", ajungea până pe 45 în Billboard Hot 100 şi pe 21 în topul britanic. Suma talentelor individuale nu garantează întotdeauna succesul comercial al grupului astfel compus.